Comerțul cu ridicata reprezintă activităţile de vânzare a mărfurilor (fără ca acestea să sufere transformări esenţiale faţă de starea în care ele au fost cumpărate) în cantităţi mari, către comercianţi cu amănuntul, utilizatori industriali şi comerciali, colectivităţi şi utilizatori profesionali, alţi comercianţi cu ridicata sau intermediari de comerţ cu ridicata şi nu către consumatori finali.

În comerţul cu ridicata se includ şi activităţile de comerţ prestate de intermediari de comerţ cu ridicata (activităţile comisionarilor, intermediarilor de mărfuri, precum şi toate intermedierile care se realizează în numele sau în contul terţilor) indiferent dacă vânzarea se face pe piaţa internă sau pentru export.

Valoarea vânzărilor cu ridicata reprezintă volumul veniturilor rezultate din vânzarea mărfurilor cu ridicata şi/sau comisionul încasat de comisionari din activitatea de intermediere a comerţului cu ridicata.

În valoarea comerţului cu ridicata nu se includ:

– vânzările de produse proprii efectuate de unităţile producătoare direct către unităţile comerciale sau alţi producători;

– activitatea de bursă a mărfurilor;

– exporturile de produse proprii realizate direct de către unităţile producătoare.

Ce este comerțul cu amănuntul?

Comerțul cu amănuntul este o formă de circulație a mărfurilor care constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate. Comerțul cu amănuntul cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul unităților specializate pe circulația mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Comerțul cu amănuntul se derulează de către societățile comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, magazine de desfacere de produse și diverse alte organizații și asociații. Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieței, unitățile de desfacere cu amănuntul, indiferent de forma de organizare, de forma de proprietate și de gama de produse comercializate se aprovizionează cu mărfuri din cadrul rețelelor de comerț cu ridicata (en-gross) și/sau direct de la producători. Din acest punct de vedere, logistica comerțului cu amănuntul cuprinde 3 procese distincte, respectiv aprovizionare, stocare și vânzare. 

Principalele caracteristici ale comerțului cu amănuntul sunt următoarele:

• mărfurile vândute au ca destinație în cea mai mare parte consumul final;

• vânzarea și cumpărarea se întemeiază pe fundalul relațiilor bănești;

• mărfurile sunt vândute în parți mici, corespunzătoare consumului unei persoane sau a unei familii, într-o perioada de timp;

• mărfurile părăsesc prin vânzare sfera circulației și intra în sfera consumului.

Care este diferența între comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul?

Diferența dintre cele două tipuri de comerț este baza legală, stabilită prin articolul 4 al OG 99/2000:

1. comerţ cu ridicata/de gros – reprezintă activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi;

2. comerţ cu amănuntul/de détail – reprezintă activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

Structura de vânzare a comerțului cu ridicata și comerțului cu amănuntul

Articolul 73 al ordonanței menționate anterior arată că cele două activități nu se pot desfășura în aceeași structură de vânzare, acest lucru reprezentând o contravenție.

Structura de vânzare este spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale. Suprafaţa de vânzare este o suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plăţii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii. Nu constituie suprafeţe de vânzare cele destinate depozitării şi păstrării mărfurilor, producţiei, birourilor şi anexelor.

„22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare”  și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activități;

Art. 74 – Sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează.

În comerțul cu amănuntul, pentru determinarea costului se poate folosi metoda prețului cu amănuntul.

Art. 1 al OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede:

"(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

   (2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factura fiscală."

Așadar, pentru comerțul cu amănuntul trebuie să dețineți aparat de marcat electronic fiscal și să eliberați bonuri fiscale clienților.

The post Comerț cu ridicata versus comerț cu amănuntul first appeared on Facturis.ro.