Tot ce trebuie sa stii despre discount

Discount versus reducere comercială

Indiferent de domeniul în care activează o companie, acordarea de reduceri comerciale și financiare reprezintă o practică des întâlnită.

Termenul cel mai des folosit pentru aceste reduceri este discount, care cuprinde toate tipurile de reduceri întâlnite în activitatea comercială. Mai jos vom discuta despre tipurile de reduceri și de diferențele dintre ele, conform legislației în vigoare, precum și tratamentul contabil și fiscal al acestora.

De câte tipuri sunt reducerile?

Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare, reducerile acordate clienților pot fi comerciale sau financiare.

Se face foarte des confuzia între reducerile comerciale și reducerile financiare, fapt ce are drept consecință înregistrarea eronata în contabilitate a acestor reduceri.

Reducerile financiare sunt acele reduceri ce se acorda clienților care au stins datoria înainte de termen, respectiv au plătit înainte de scadență și se mai numesc și sconturi. Se înregistrează în contabilitate în conturile de venituri și cheltuieli, respectiv în conturile venituri/cheltuieli privind sconturile acordate (pct. 77 alin. (1) din OMFP nr. 1.802/2014).

Reducerile comerciale  includ (pct. 76 alin. (7) din OMFP nr. 1.802/2014):

• rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

• remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau atunci când cumpărătorul are un statut preferenţial;

• risturnele – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ în decursul unei perioade determinate.

Așadar, acestea se acordă, fie pentru fidelizarea clienților (remiza), fie ca urmare a depășirii unui volum de achiziții de către un client (risturn), fie ca urmare a unor defecte de calitate a mărfurilor (rabat). Important de menționat este că nu se evidențiază într-un cont distinct în contabilitate, ci diminuează valoarea venitului sau costului produselor vândute, respectiv achiziționate.

Confuzia dintre cele doua pot avea un impact negativ, deoarece înregistrarea eronata a reducerilor comerciale și financiare poate modifica rezultatul din exploatare și, astfel, entitatea nu va mai prezenta o imagine fidela și reala a situațiilor financiare.

Tratamentul contabil al reducerilor

Modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor este diferit în funcție de tipul de reducere, comercială sau financiară.

Tratamentul contabil al reducerilor comerciale

Reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate diferit, în funcții de următoarele aspecte:

1. sunt acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie;

2. sunt acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură;

3. reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului.

a) Reducerile comerciale acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie

În această situaţie se aplică următorul tratament contabil:

Legat de cumpărător – reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.

Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziţie acoperă în totalitate contravaloarea bunurilor achiziţionate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă:

• pe seama veniturilor curente (contul 758 „Alte venituri din exploatare”) în cazul stocurilor;

• pe seama veniturilor în avans (contul 475 „Subvenţii pentru investiţii”), în cazul imobilizărilor corporale şi necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări se reiau în contul de profit şi pierdere pe durata de viaţă a imobilizărilor respective.

Legat de vânzător – veniturile din vânzarea mărfurilor sau serviciilor se ajustează cu valoarea reducerilor acordate.

b) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură

Reducerile de preţ acordate ulterior facturării includ reducerile comerciale legate de bunuri şi reducerile comerciale legate de prestări de servicii.

1. Reducerile comerciale legate de bunuri

Cumpărătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor, va trebui să analizeze următoarele aspecte:

• dacă achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună. În această situaţie, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează costul de achiziţie al bunurilor;

• dacă bunurile cărora le sunt aferente reducerile mai sunt sau nu în gestiune. În cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare mai sunt în gestiune, reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă. În schimb, în cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 „Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi.

Vânzătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor, le va analiza dintr-un singur punct de vedere, şi anume dacă cele două operaţiuni (vânzarea şi reducerea acordată) sunt tratate împreună, mai exact dacă au loc în acelaşi moment.

În condiţiile în care vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă (respectiv dacă sunt acordate odată cu vânzarea sau separat), se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

2. Reducerile comerciale legate de prestări de servicii

Reducerile comerciale legate de prestări de servicii primite/acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, respectiv dacă acestea sunt primite/acordate sau nu concomitent cu prestarea de servicii (tratate sau nu împreună), se evidenţiază distinct în contabilitate, în cazul cumpărătorului cu ajutorul contului 609 „Reduceri comerciale primite”, iar al vânzătorului prin intermediul contului 709 „Reduceri comerciale acordate”, pe seama conturilor de terţi.

c) Reducerile comerciale care reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului

Atunci când reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative, şi se înregistrează la data bilanţului, în cazul cumpărătorului în contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”, iar în cazul vânzătorului în contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit”. Reducerile care urmează să fie primite, înregistrate la data bilanţului în contul 408, corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.

Tratamentul contabil al reducerilor financiare

Reducerile financiare, indiferent de perioada la care se referă, se înregistrează în contabilitate după cum urmează:

• în cazul cumpărătorului, reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei şi se înregistrează în contul 767 „Venituri din sconturi obținute”

• în cazul vânzătorului, reducerile financiare acordate sunt cheltuieli ale perioadei şi se înregistrează în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.

Tratamentul fiscal al reducerilor

Impozitul pe profit

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.

Reducerile de preţ, fie că sunt comerciale sau financiare, sunt efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice. Prin urmare, cheltuielile cu discounturile acordate sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar veniturile provenite din reducerile de preţ primite reprezintă venituri impozabile.

Taxa pe valoarea adăugată

În ceea ce priveşte TVA, există următoarele situaţii:         

a) Reducerile acordate la momentul livrării/facturării

Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei.

Potrivit pct. 31 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv normele date în aplicarea art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ nu se includ în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării şi nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări.

b) Reducerile acordate ulterior livrării/facturării

Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

În ceea ce priveşte raportarea operaţiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, reducerile comerciale şi financiare vor fi evidenţiate în:

• jurnalul de cumpărări/vânzări, în mod distinct, în cazul în care acestea sunt acordate ulterior facturării;

• formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, în mod distinct, atunci când acestea sunt acordate ulterior facturării. În cazul operaţiunilor interne, înregistrarea va fi efectuată la rândurile de achiziţii de bunuri şi servicii taxabile, respectiv livrări de bunuri şi prestări de servicii, în funcţie de cota de TVA aplicabilă operaţiunii;

• formularul 394 „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” – reducerile primite de la partenerii comerciali români/acordate acestora;

• formularul 390 VIES „Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare” – reducerile primite de la partenerii comerciali din Uniunea Europeană/acordate acestora.

Obligaţii referitoare la facturare

Art. 319 alin. (20) din Codul fiscal prevede că, atunci când rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ nu sunt incluse în preţul unitar al bunurilor şi/sau serviciilor vândute, factura trebuie să le conţină în mod obligatoriu şi pe acestea.

Conform art. 330 alin. (2) din acelaşi act normativ, în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi, care se transmit şi beneficiarului, după cum urmează:

• cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce;

• fără semnul minus sau fără menţiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative dacă baza de impozitare se majorează.

Autofactura

Potrivit art. 319 alin. (3) din Codul fiscal, beneficiarul unei reduceri comerciale emite o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, în condiţiile în care furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de reducere comercială în conformitate cu prevederile art. 330 alin. (2), respectiv cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce.

Autofactura se emite cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au fost acordate reducerile. În situaţia în care furnizorul respectă regulile de facturare prevăzute la art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, beneficiarul nu este obligat să emită autofactura.

În cazul reducerilor de preţ se consideră că evenimentul care generează obligaţia emiterii autofacturii intervine la data la care clientul beneficiază de reducere. În situaţia în care ulterior emiterii autofacturii se primeşte factura emisă de furnizor/prestator pentru aceeaşi ajustare şi având aceeaşi valoare, se face o referire la autofactura emisă, fără ca aceasta să mai genereze efecte privind ajustarea taxei deductibile.

Cum calculezi ușor și sigur reducerile?

Cel mai ușor este să o faci automat. În cadrul programului Facturis, definirea cotelor de discount aplicate pentru fiecare linie (produs) se face cu ușurință, în nomenclator: nume discount, valoarea acestuia și tipul de discount (fix sau procentual).