All posts by admin

16 Oct 2017

Tot ce trebuie să știi despre ajustarea de stoc

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, spune o vorbă din popor. O vorbă înțeleaptă și cât se poate de reală, de cele mai multe ori. Mai ales atunci când vine vorba despre stocuri.

 

În unul dintre articolele trecute, am stabilit că inventarul este un document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor şi în contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate. Dar de unde aceste plusuri și minusuri?

 

Răspunsul este simplu, dar variază de la caz la caz: pot dispărea produse, se pot folosi anumite produse pentru consum intern, erori umane și lista poate continua.

 

Ne trezim, așadar, puși față în față cu realitatea: stocul faptic versus stocul scriptic. Dar haideți să aflăm întâi ce înseamnă fiecare.

 

Ce este stocul faptic?

 

Stocul faptic este stocul care se regăsește în listele de inventariere.

 

Ce este stocul scriptic?

 

Stocul scriptic se determina ținând-se cont de marfa existentă în prima zi a lunii la care se adaugă intrările și se scad ieșirile.

 

Acum că am aflat ce înseamnă fiecare, este important de reținut că prin compararea stocurilor scriptice și faptice, se constată eventualele plusuri sau minusuri la inventariere. În cazul în care se constată diferențe între situația scriptica și cea faptică, se vor analiza cauzele care au dus la aceste rezultate.

 

Concret, orice modificare se aduce în gestiune prin modificări în producție, în facturi emise, în acte primite sau în inventarul inițial al lunii, după preluarea în inventarul faptic a stocurilor, afectează stocul scriptic față de care se calculează diferențele, iar actele generate pentru plusul, respectiv minusul de inventar nu vor conține diferența corectă. Preluarea stocurilor în inventarul faptic se face după introducerea tuturor actelor de intrări de marfă, după introducerea bonurilor de transfer între gestiuni, după descărcarea completă a vânzărilor pe luna respectivă, după efectuarea eventualelor corecții (tabela corespondentă în nomenclator, procese verbale de transformare în producție) și după actualizarea cantitativ-valorică a situației stocurilor prin recalcule. Seria completă de recalcule care se efectuează înainte de preluarea stocurilor este:

 

Nir – Gestiune – Rețetare – Producție – Facturi emise – Consumuri – Gestiune

 

Inventarul care corectează stocul faptic cu cel scriptic se face la sfârșitul lunii, fiind ultima operațiune care se face în fiecare lună.

 

 

Ce se întâmplă cu TVA-ul În cazul ajustării stocurilor?

 

Punctul 53 din Normele de aplicare ale articolului 148 din Codul fiscal prevede că o persoană impozabilă poate să ajusteze taxa nededusă aferentă serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor și activelor corporale fixe, altele decât cele care sunt considerate bunuri de capital conform art. 149 din Codul fiscal, activelor corporale fixe în curs de execuție, constatate pe bază de inventariere, în situația în care persoana impozabila câștigă dreptul de deducere a taxei.

 

Ajustarea în acest caz reprezintă exercitarea dreptului de deducere și se evidențiază în decontul de taxa aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea sau, după caz, într-un decont de taxa ulterior.

La înregistrarea în scopuri de TVA se ajustează taxa deductibila aferenta:

 

bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate, constatate pe bază de inventariere, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;


– activelor corporale fixe, inclusiv bunurilor de capital pentru care perioada de ajustare a deducerii nu a expirat, precum și activelor corporale fixe în curs de execuție, constatate pe baza de inventariere, aflate în proprietatea să în momentul trecerii la regimul de scutire. În cazul activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, se ajustează taxa aferenta valorii rămase neamortizate la momentul trecerii la regimul normal de taxă.


– achizițiilor de bunuri și servicii care urmează a fi obținute, pentru care exigibilitatea de taxă a intervenit înainte de data trecerii la regimul normal și al căror fapt generator de taxă, respectiv livrarea/prestarea, are loc după această dată.
 

Pentru bunurile de natura stocurilor existente în gestiune la data retragerii societății din evidența plătitorilor de TVA şi stabilite prin inventariere, ajustarea taxei deduse se va face la momentul achiziției bunurilor respective, în baza art. 304 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal:

(1) În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în următoarele cazuri: (…)

c) persoana impozabilă îşi pierde sau câştigă dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate”.

Se vor avea în vedere şi prevederile pct. 78 alin. (1) din normele metodologice de aplicare ale acestui articol.

Ce sunt bunurile de capital?

 

Bunurile de capital reprezintă:

  • imobilizările corporale amortizabile, construcțiile şi terenurile de orice fel deținute pentru a fi utilizate în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative;

  • operaţiunile de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/părţilor de bunuri imobile, exclusiv reparaţiile ori lucrările de întreţinere a acestor active corporale, chiar în condiţiile în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau al oricărui alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane, cu condiţia ca valoarea fiecărei transformări sau modernizări să fie de cel puţin 20% din valoarea bunului imobil/părţii de bun imobil după transformare/modernizare.

 

Cum facem diferența dintre cele două tipuri de stoc?

 

Cea mai simplă variantă va fi întotdeauna un program, care va calcula automat aceste diferențe. În cazul Facturis, de exemplu, programul afișează direct cantitatea de stoc la momentul ales, câmpul Stoc Faptic, unde se vor introduce produsele rezultate în urma numărătorii și câmpul Diferență.

 

Erorile umane se corectează ușor, calcularea se face automat, astfel că aveți garanția corectitudinii datelor, iar salvarea a ceea ce ați lucrat este doar la un click distanță.

16 Oct 2017

Comerț cu ridicata versus comerț cu amănuntul

Ce este comerțul cu ridicata?

 

Comerțul cu ridicata reprezintă activităţile de vânzare a mărfurilor (fără ca acestea să sufere transformări esenţiale faţă de starea în care ele au fost cumpărate) în cantităţi mari, către comercianţi cu amănuntul, utilizatori industriali şi comerciali, colectivităţi şi utilizatori profesionali, alţi comercianţi cu ridicata sau intermediari de comerţ cu ridicata şi nu către consumatori finali.

 

În comerţul cu ridicata se includ şi activităţile de comerţ prestate de intermediari de comerţ cu ridicata (activităţile comisionarilor, intermediarilor de mărfuri, precum şi toate intermedierile care se realizează în numele sau în contul terţilor) indiferent dacă vânzarea se face pe piaţa internă sau pentru export.

 

Valoarea vânzărilor cu ridicata reprezintă volumul veniturilor rezultate din vânzarea mărfurilor cu ridicata şi/sau comisionul încasat de comisionari din activitatea de intermediere a comerţului cu ridicata.

 

În valoarea comerţului cu ridicata nu se includ:

– vânzările de produse proprii efectuate de unităţile producătoare direct către unităţile comerciale sau alţi producători;

– activitatea de bursă a mărfurilor;

– exporturile de produse proprii realizate direct de către unităţile producătoare.

 

Ce este comerțul cu amănuntul?

Comerțul cu amănuntul este o formă de circulație a mărfurilor care constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate. Comerțul cu amănuntul cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul unităților specializate pe circulația mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Comerțul cu amănuntul se derulează de către societățile comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, magazine de desfacere de produse și diverse alte organizații și asociații. Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieței, unitățile de desfacere cu amănuntul, indiferent de forma de organizare, de forma de proprietate și de gama de produse comercializate se aprovizionează cu mărfuri din cadrul rețelelor de comerț cu ridicata (en-gross) și/sau direct de la producători. Din acest punct de vedere, logistica comerțului cu amănuntul cuprinde 3 procese distincte, respectiv aprovizionare, stocare și vânzare. 

Principalele caracteristici ale comerțului cu amănuntul sunt următoarele:

  • mărfurile vândute au ca destinație în cea mai mare parte consumul final;

  • vânzarea și cumpărarea se întemeiază pe fundalul relațiilor bănești;

  • mărfurile sunt vândute în parți mici, corespunzătoare consumului unei persoane sau a unei familii, într-o perioada de timp;

  • mărfurile părăsesc prin vânzare sfera circulației și intra în sfera consumului.

 

Care este diferența între comerțul cu ridicata și comerțul cu amănuntul?

 

Diferența dintre cele două tipuri de comerț este baza legală, stabilită prin articolul 4 al OG 99/2000:

  1. comerţ cu ridicata/de gros – reprezintă activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi;

  2. comerţ cu amănuntul/de détail – reprezintă activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora;

 

Structura de vânzare a comerțului cu ridicata și comerțului cu amănuntul

Articolul 73 al ordonanței menționate anterior arată că cele două activități nu se pot desfășura în aceeași structură de vânzare, acest lucru reprezentând o contravenție.

 

Structura de vânzare este spaţiul de desfăşurare a unuia sau mai multor exerciţii comerciale. Suprafaţa de vânzare este o suprafaţă destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plăţii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii. Nu constituie suprafeţe de vânzare cele destinate depozitării şi păstrării mărfurilor, producţiei, birourilor şi anexelor.

 

22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare”  și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activități;

Art. 74 – Sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează.

 

În comerțul cu amănuntul, pentru determinarea costului se poate folosi metoda prețului cu amănuntul.

 

Art. 1 al OUG 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede:


"(1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.


   (2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factura fiscală."


Așadar, pentru comerțul cu amănuntul trebuie să dețineți aparat de marcat electronic fiscal și să eliberați bonuri fiscale clienților.

 

13 Oct 2017

Tot ce trebuie sa stii despre discount

Discount versus reducere comercială

 

Indiferent de domeniul în care activează o companie, acordarea de reduceri comerciale și financiare reprezintă o practică des întâlnită.

 

Termenul cel mai des folosit pentru aceste reduceri este discount, care cuprinde toate tipurile de reduceri întâlnite în activitatea comercială. Mai jos vom discuta despre tipurile de reduceri și de diferențele dintre ele, conform legislației în vigoare, precum și tratamentul contabil și fiscal al acestora.

 

De câte tipuri sunt reducerile?

Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare, reducerile acordate clienților pot fi comerciale sau financiare.

Se face foarte des confuzia între reducerile comerciale și reducerile financiare, fapt ce are drept consecință înregistrarea eronata în contabilitate a acestor reduceri.

 

Reducerile financiare sunt acele reduceri ce se acorda clienților care au stins datoria înainte de termen, respectiv au plătit înainte de scadență și se mai numesc și sconturi. Se înregistrează în contabilitate în conturile de venituri și cheltuieli, respectiv în conturile venituri/cheltuieli privind sconturile acordate (pct. 77 alin. (1) din OMFP nr. 1.802/2014).

 

Reducerile comerciale  includ (pct. 76 alin. (7) din OMFP nr. 1.802/2014):

  • rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

  • remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau atunci când cumpărătorul are un statut preferenţial;

  • risturnele – sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ în decursul unei perioade determinate.

 

Așadar, acestea se acordă, fie pentru fidelizarea clienților (remiza), fie ca urmare a depășirii unui volum de achiziții de către un client (risturn), fie ca urmare a unor defecte de calitate a mărfurilor (rabat). Important de menționat este că nu se evidențiază într-un cont distinct în contabilitate, ci diminuează valoarea venitului sau costului produselor vândute, respectiv achiziționate.

 

Confuzia dintre cele doua pot avea un impact negativ, deoarece înregistrarea eronata a reducerilor comerciale și financiare poate modifica rezultatul din exploatare și, astfel, entitatea nu va mai prezenta o imagine fidela și reala a situațiilor financiare.

 

Tratamentul contabil al reducerilor

Modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor este diferit în funcție de tipul de reducere, comercială sau financiară.

 

Tratamentul contabil al reducerilor comerciale

Reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate diferit, în funcții de următoarele aspecte:

  1. sunt acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie;

  2. sunt acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură;

  3. reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului.

a) Reducerile comerciale acordate la momentul facturării şi înscrise pe factura de achiziţie

În această situaţie se aplică următorul tratament contabil:

Legat de cumpărător – reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.

Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziţie acoperă în totalitate contravaloarea bunurilor achiziţionate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă:

  • pe seama veniturilor curente (contul 758 „Alte venituri din exploatare”) în cazul stocurilor;

  • pe seama veniturilor în avans (contul 475 „Subvenţii pentru investiţii”), în cazul imobilizărilor corporale şi necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări se reiau în contul de profit şi pierdere pe durata de viaţă a imobilizărilor respective.

Legat de vânzător veniturile din vânzarea mărfurilor sau serviciilor se ajustează cu valoarea reducerilor acordate.

b) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării şi înscrise pe o altă factură

Reducerile de preţ acordate ulterior facturării includ reducerile comerciale legate de bunuri şi reducerile comerciale legate de prestări de servicii.

  1. Reducerile comerciale legate de bunuri

Cumpărătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor, va trebui să analizeze următoarele aspecte:

  • dacă achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună. În această situaţie, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează costul de achiziţie al bunurilor;

  • dacă bunurile cărora le sunt aferente reducerile mai sunt sau nu în gestiune. În cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare mai sunt în gestiune, reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă. În schimb, în cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 „Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi.

Vânzătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor, le va analiza dintr-un singur punct de vedere, şi anume dacă cele două operaţiuni (vânzarea şi reducerea acordată) sunt tratate împreună, mai exact dacă au loc în acelaşi moment.

În condiţiile în care vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă (respectiv dacă sunt acordate odată cu vânzarea sau separat), se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi.

  1. Reducerile comerciale legate de prestări de servicii

Reducerile comerciale legate de prestări de servicii primite/acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, respectiv dacă acestea sunt primite/acordate sau nu concomitent cu prestarea de servicii (tratate sau nu împreună), se evidenţiază distinct în contabilitate, în cazul cumpărătorului cu ajutorul contului 609 „Reduceri comerciale primite”, iar al vânzătorului prin intermediul contului 709 „Reduceri comerciale acordate”, pe seama conturilor de terţi.

c) Reducerile comerciale care reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului

Atunci când reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, acestea se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative, şi se înregistrează la data bilanţului, în cazul cumpărătorului în contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”, iar în cazul vânzătorului în contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit”. Reducerile care urmează să fie primite, înregistrate la data bilanţului în contul 408, corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.

 

Tratamentul contabil al reducerilor financiare

Reducerile financiare, indiferent de perioada la care se referă, se înregistrează în contabilitate după cum urmează:

  • în cazul cumpărătorului, reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei şi se înregistrează în contul 767 „Venituri din sconturi obținute”

  • în cazul vânzătorului, reducerile financiare acordate sunt cheltuieli ale perioadei şi se înregistrează în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.

 

Tratamentul fiscal al reducerilor

Impozitul pe profit

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum şi taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale.

Reducerile de preţ, fie că sunt comerciale sau financiare, sunt efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice. Prin urmare, cheltuielile cu discounturile acordate sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar veniturile provenite din reducerile de preţ primite reprezintă venituri impozabile.

 

Taxa pe valoarea adăugată

În ceea ce priveşte TVA, există următoarele situaţii:         

a) Reducerile acordate la momentul livrării/facturării

Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei.

Potrivit pct. 31 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv normele date în aplicarea art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ nu se includ în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării şi nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări.

b) Reducerile acordate ulterior livrării/facturării

Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

În ceea ce priveşte raportarea operaţiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, reducerile comerciale şi financiare vor fi evidenţiate în:

  • jurnalul de cumpărări/vânzări, în mod distinct, în cazul în care acestea sunt acordate ulterior facturării;

  • formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, în mod distinct, atunci când acestea sunt acordate ulterior facturării. În cazul operaţiunilor interne, înregistrarea va fi efectuată la rândurile de achiziţii de bunuri şi servicii taxabile, respectiv livrări de bunuri şi prestări de servicii, în funcţie de cota de TVA aplicabilă operaţiunii;

  • formularul 394 „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” – reducerile primite de la partenerii comerciali români/acordate acestora;

  • formularul 390 VIES „Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare” – reducerile primite de la partenerii comerciali din Uniunea Europeană/acordate acestora.

 

Obligaţii referitoare la facturare

Art. 319 alin. (20) din Codul fiscal prevede că, atunci când rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ nu sunt incluse în preţul unitar al bunurilor şi/sau serviciilor vândute, factura trebuie să le conţină în mod obligatoriu şi pe acestea.

Conform art. 330 alin. (2) din acelaşi act normativ, în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi, care se transmit şi beneficiarului, după cum urmează:

  • cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce;

  • fără semnul minus sau fără menţiunea din care să rezulte că valorile respective sunt negative dacă baza de impozitare se majorează.

 

Autofactura

Potrivit art. 319 alin. (3) din Codul fiscal, beneficiarul unei reduceri comerciale emite o autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, în condiţiile în care furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de reducere comercială în conformitate cu prevederile art. 330 alin. (2), respectiv cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o menţiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce.

Autofactura se emite cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au fost acordate reducerile. În situaţia în care furnizorul respectă regulile de facturare prevăzute la art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, beneficiarul nu este obligat să emită autofactura.

În cazul reducerilor de preţ se consideră că evenimentul care generează obligaţia emiterii autofacturii intervine la data la care clientul beneficiază de reducere. În situaţia în care ulterior emiterii autofacturii se primeşte factura emisă de furnizor/prestator pentru aceeaşi ajustare şi având aceeaşi valoare, se face o referire la autofactura emisă, fără ca aceasta să mai genereze efecte privind ajustarea taxei deductibile.

 

Cum calculezi ușor și sigur reducerile?

Cel mai ușor este să o faci automat. În cadrul programului Facturis, definirea cotelor de discount aplicate pentru fiecare linie (produs) se face cu ușurință, în nomenclator: nume discount, valoarea acestuia și tipul de discount (fix sau procentual).

13 Oct 2017

Ce curs valutar folosim pentru diferite situatii ?

Articolul 290 din Codul Fiscal 2017 stabilește următoarele:

 

Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabilește conform prevederilor europene care reglementează calculul valorii în vamă.

Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, iar, în cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 282 alin. (3)-(8), la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare. În situaţia în care se utilizează cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană.”

 

Ce înseamnă acest lucru, concret?

 

  1. Importul de bunuri

 

Dacă ai efectuat un import de bunuri, cursul de schimb care se utilizează la determinarea TVA este cursul vămii.

 

Începând cu data de 1 mai 2016, în aplicarea art. 146 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei, în situația în care valoarea în vamă a mărfurilor este exprimată în altă monedă decât cea naţională, cursul de schimb folosit la determinarea acestei valori este cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Naţională a României în penultima zi de miercuri a lunii anterioare lunii în care se utilizează.

 

  1. Facturi emise în avans

 

Dacă emiți facturi înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, cursul de schimb valutar pe care îl vei utiliza pentru determinarea bazei de impozitare TVA la data emiterii acestor facturi va rămâne neschimbat la data definitivării operațiunii, respectiv la data regularizării operațiunii, inclusiv în cazul operațiunilor pentru care se aplica sistemul TVA la încasare.

 

  1. Încasare avans

 

Dacă încasezi un avans, iar factura este emisa după încasarea acestuia, cursul de schimb valutar folosit pentru determinarea bazei de impozitare a TVA la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data definitivării operațiunii (atunci când se fac regularizările avansurilor încasate).

 

  1. Livrări sau prestări efectuate în țară, contractate în valută

 

Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii în tara, dar contractate în valută, cu plata în lei, la cursul de schimb din data plății, diferențele de curs dintre cursul de schimb menționat în factura întocmita și cursul de schimb utilizat la data încasării nu sunt considerate diferențe de preț și nu se emite o factura în acest sens.

 

  1. Achiziții intracomunitare de bunuri

 

În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri, cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilității taxei, indiferent de data la care sunt sau vor fi recepționate bunurile.

 

  1. Operațiuni naționale cu bază impozabilă în valută

 

Pentru operațiunile în interiorul țarii, dacă baza impozabilă este stabilită în valută, transformarea în lei se va efectua la cursul din data la care intervine exigibilitatea taxei. Prin excepție, în cazul operațiunilor supuse sistemului TVA la încasare prevăzut, transformarea în lei se efectuează la cursul din data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru operațiunea în cauză, dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare.

 

  1. Tranzacții în valută decontate în lei

 

La finalul fiecărei luni, tranzacțiile în valuta sau exprimate în valuta și decontate în lei la un anumit curs, se reevaluează la ultimul curs publicat de BNR în luna respectiva.

 

Cum calculezi mai ușor TVA-ul în valută?

 

Pentru a-ți ușura munca, poți să folosești un program online, precum Facturis. Astfel vei lucra ușor cu valutele, deoarece în program poți selecta lucruri precum:

 

  • Moneda facturii

  • Cursul de schimb

  • Setarea facturilor în lei – reflectate în valută

  • Lista tuturor facturilor emise pe valută

  • Reevaluarea facturilor în valută în sold

 

 

 

28 Sep 2017

Bon de predare, transfer, restituire

Unul dintre documentele importante ale gestiunii este bonul de predare, transfer, restituire. 

 

Ce este bonul de predare, transfer, restituire?

Bonul de predare, transfer, restituire (Cod 14-3-3A) este un formular tipizat, fără regim special şi reprezintă un document de evidenţă care se poate folosi în anumite cazuri. Acesta se întocmeşte în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către secţie, atelier etc…

Dacă operaţiunile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv menţiunea „primit în timpul inventarierii“.

 

Ce este bonul de predare?

Bonul de Predare este un document de predare la magazie a produselor finite, document justificativ pentru încărcare în gestiune, de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

 

Ce este bonul de transfer?

Bonul de Transfer este o dispoziție de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta în incinta unității, un document justificativ pentru scădere din gestiunea predatorului și de încărcare în gestiunea primitorului. Transferul se efectuează numai între gestiuni din incinta aceleiași unități. În cazul gestiunilor dispersate teritorial se întocmește Aviz de însoțire a mărfii.

 

Ce este bonul de restituire?

Bonul de Restituire este o dispoziție de restituire la magazie a valorilor materiale nefolosite (materiale și semifabricate) de către secțiile de fabricație principale și auxiliare. Concret, este un document justificativ de încărcare în gestiunea primitorului, de înregistrare în evidenta magaziei și în contabilitate.

 

Unde se utilizează bonul de predare, transfer, restituire?

Bonul de predare, transfer, restituire se utilizează pentru:  

  • produse finite

  • materiale refolosibile

  • material semifabricate

  • materiale nefolosite

 

La ce servește bonul de predare, transfer, restituire?

Bonul de predare, transfer, restituire servește ca:

  • document de predare la magazie a produselor finite;

  • document justificativ pentru încărcare în gestiune;

  • document justificativ de înregistrare în evidența magaziei şi în contabilitate;

  • sursă de date pentru urmărirea realizării producţiei;

  • sursă de date pentru calculul şi plata salariilor.

 

În situația în care se folosește ca bon de predare la magazie a produselor finite, materialelor refolosibile, semifabricatelor, materialelor nefolosite se întocmește pe măsura predării acestora la magazie, de către secție, atelier etc…

 

Ce informații conține bonul de predare, transfer, restituire?

Fiind document justificativ, potrivit prevederilor O 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, bonul de predare, transfer, restituire trebuie să conțină următoarele elemente obligatorii :

  • denumirea documentului;

  • denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmește documentul;

  • numărul documentului și data întocmirii acestuia;

  • menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul); — conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

  • datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;

  • numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare.

 

Unde circulă bonul de predare, transfer, consum?

 

Bonul de predare, transfer, restituire circulă la:

  • magazia de materiale refolosibile, semnându-se de predare de către delegatul secţiei, atelierului etc. şi de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);

  • compartimentul financiar-contabil sau persoana care conduce evidenţa, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor şi exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor).

 

Bonul de predare, transfer, restituire se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).

Cea mai simplă metodă de întocmire a bonului de predare, transfer, consum este utilizarea unui program precum Facturis.

 

Model bon de consum/transfer

28 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre condica de pontaj

Pe data de 7 august 2017, a intrat în vigoare o prevedere de legislația muncii ce le impune angajatorilor să țină evidențe mult mai detaliate pentru timpul de lucru al salariaților.

 

Codul Muncii despre condica de pontaj

 

Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru”.

 

Ce este pontajul?

 

Pontajul reprezintă foaia de prezență a salariaților. Pontarea se întocmește în baza condicii de prezență, care reprezintă documentul primar prin care angajații își certifică prezența la programul zilnic, atât la începutul programului, cât și la sfârșitul programului, cu consemnarea orei de începere și terminare a programului zilnic.

 

 

Cum se ține condica de pontaj?

 

Angajatorul poate să se folosească de o condică de prezență, de un pontaj manual sau automat, de o foaie colectivă de prezență sau de orice altă formă consideră că i se potrivește. 

 

Inspecția Muncii explică acest lucru, într-un comunicat de presă publicat pe propriul site:

 

"Astfel, această evidență poate fi ținută atât pe suport de hârtie cât și electronic, pentru persoanele  care au acces la locul de muncă pe baza unui card sau înregistrează intervalul în care prestează efectiv activitatea în orice alt mod (de exemplu, înregistrarea în tahograf a perioadelor de conducere, a pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto), urmând ca întocmirea evidenței lunare centralizatoare să aibă la bază aceste documente primare de evidență a timpului real de muncă efectuat de către salariat la locul său de muncă, indiferent dacă acesta este fix sau mobil".

Concret, angajatorul poate folosi de mai multe instrumente de evidență care să-l ajute, la final, la evidența centralizatoare, adică cea pe care o va arăta inspectorului atunci când acesta vine să în control. Inspectorul nu se va duce la fiecare punct de lucru al angajatorului sau să caute un angajat anume, pentru ca acesta să-i arate evidența timpului său de lucru.

Evidențele nu trebuie să fie semnate de salariat, adică angajatorul nu va fi amendat de inspectori dacă nu există semnătura salariatului pe evidența cu timpul de lucru. Totuși, dacă dorește asta, angajatorul le poate impune angajaților să semneze evidențele de prezență, însă nu folosindu-se de prevederea demai sus, pentru că aceasta nu impune semnarea.

Evidența timpului de lucru pentru anumite categorii de salariați:

  • lucrătorul mobil (transportator rutier): timpul de lucru al acestuia e definit de Hotărârea Guvernului nr. 38/2008 ca perioada în cursul căruia se află la postul său de lucru, la dispoziția angajatorului și în exercițiul funcțiilor sau activităților sale; prin urmare, evidența se ține raportat la definiția din hotărâre; respectarea prevederilor specifice este foarte importantă, existând mai multe categorii de salariați pentru care găsim acte normative speciale ce se referă la timpul lor de lucru;

  • salariații ce muncesc de acasă: conform Codului muncii, ei își stabilesc singuri programul de lucru, iar angajatorul are dreptul să verifice activitatea lor, așa cum s-a decis prin contract; prin urmare, ei sunt cei care ar trebui să transmită angajatorului care este programul lor de lucru;

  • cazul societăților de pază și protecție: acestea folosesc oricum registre de predare-primire a serviciului la fiecare post, conform Legii nr. 333/2003, unde se evidențiază ora de începere și cea de sfârșit a serviciului și de unde rezultă, de fapt, timpul real de lucru; apoi, se fac pontaje centralizatoare din care rezultă cât a muncit fiecare salariat;

  • cadrele didactice: aici, Inspecția Muncii oferă exemplul cadrelor din învățământul universitar superior, pentru care există reglementări speciale  (Legea nr. 1/2011 a educației naționale); norma didactică săptămânală se măsoară în ore convenționale, o oră de predare însemnând două ore convenționale;


 

"Prin urmare, și în acest caz, angajatorul va ține evidența orelor de muncă prestate de către cadrele didactice având în vedere, atât principiul general al întocmirii unei situații reale, corespunzătoare timpului efectiv lucrat, dar și reglementările speciale privind timpul de muncă al cadrelor didactice" – Inspecția Muncii.

Inclusiv pentru activitatea zilierilor este necesară trecerea în registrul special de evidență a zilierilor evidența timpului de lucru. În anexa cu instrucțiuni de completare a registrului de la Legea nr. 52/2011 se precizează că în registrul trebuie să se regăsească obligatoriu: data fiecărei zile de lucru a zilierului și numărul orelor de lucru efectuate în fiecare zi, printre altele. Alături de acestea, poate apărea și o rubrică în care să se treacă ora de începere și cea de final a timpului de muncă.

"Prin modificarea adusă articolului 119 din Codul Muncii, prin OUG 53/2017, începând cu data de 7 august 2017, legiuitorul nu a făcut decât să clarifice o reglementare deja existentă, care, pentru o corectă aplicare, trebuia și până în prezent, să se raporteze la orele efectiv lucrate de către salariat, și nu, cum s-a constatat uneori din practică, la un număr de ore înregistrate într-un  formular centralizator de pontaj întocmit la sediul angajatorului fără a ține cont de activitatea reală a salariatului", Inspecția Muncii.

Angajatorul are obligația de a tine la locul de munca evidența orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă aceasta evidență, ori de câte ori se solicita acest lucru.

 

O alternativă a vechii condice de prezență este un program care să includă sisteme check in/check out, pontare electronică etc…) pentru captarea timpului de lucru zilnic (inclusiv a orei de începere şi a celei de sfârşit a programului de lucru).

19 Sep 2017

Tot ce trebuie să știți despre factura de avans și stornarea avansului în factura finală

După cum am discutat în articolele anterioare, factura fiscală este unul dintre cele mai utilizate documente contabile, indiferent care este forma de organizare a contribuabilului. Este documentul emis de către compania furnizoare către alta companie sau persoana fizica căreia i-au fost prestate servicii și conține atât lista cu produsele vândute sau cu serviciile prestate, cât și datele de identificare fiscală ale furnizorului și ale clientului, TVA-ul, prețul, cantitatea și valoarea fiecărui produs sau serviciu vândut, respectiv prestat.

 

Astăzi vom discuta, însă, despre un anumit tip de factură: factura de avans. Ce este, cum se întocmește și cum se stornează.

 

Ce este factura de avans? 

Pentru sumele încasate în avans pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, societățile comerciale (sau persoanele impozabile, așa cum sunt denumite în lege) au obligația de a emite factură către beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă. Adică o factură de avans, așa cum este numită în mod curent.


 

Ce date conține factura de avans?

Factura de avans conține aceleași date precum factura obișnuită, cu o singură mențiune: la explicații trebuie trecut „avans conform contract nr…./data…

Articolul 319 din Nou Cod Fiscal prevede următoarele:

 

(20) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații:


a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;


b) data emiterii facturii;


c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;


d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;


e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316, ale reprezentantului fiscal;

 

f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;


g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 316 ale reprezentantului fiscal;


h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularitățile prevăzute la art. 266 alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;


i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;


j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;


k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea "autofactură;"


l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;


m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea "taxare inversă";


n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea "regimul marjei – agenţii de turism";


o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile "regimul marjei – bunuri second-hand", "regimul marjei – opere de artă" sau "regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi", după caz;


p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea "TVA la încasare";


r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.


(21) Facturile emise în sistem simplificat în condiţiile prevăzute la alin. (12) şi (13) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:


a) data emiterii;


b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;


c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;


d) suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;


e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu prevederile alin. (2), o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.


 

Implicatii

Atunci când se emite o factură de avans, cota aplicabilă este cea de la data emiterii facturii. Totuşi, în cazul în care cota de TVA se modifică și la data faptului generator este o nouă cotă de TVA, facturile de avans sau facturile emise anterior trebuie stornate cu cota veche de TVA si refacturate cu noua cotă de TVA.

 

Cum funcționează sistemul de avans – stornare avans

 

La emiterea facturii finale pentru contravaloarea integrală a livrării bunurilor/prestării serviciilor, se realizează şi regularizarea facturii de avans, care constă practic în stornarea acesteia.

 

Factura storno, după cum v-am povestit în articolele anterioare, este o factură prin care se rectifică o tranzacţie anterioară consemnata într-o factură, prin scăderea unei sume echivalente cu cea pe care dorim să o modificăm.

 

Stornarea se poate face separat (printr-o factură distinctă) sau pe aceeași factură fiscală pe care se evidențiază valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Desigur, procedura este mult mai simpla daca folosiți un program de facturare, precum Facturis, prin care puteți emite o factura în câteva secunde, precum și alte documente necesare firmei dumneavoastră.

Când nu putem storna o factură fiscală?

O factura nu poate fi stornată pe motiv de neplata a facturilor, daca mărfurile sau serviciile au fost livrate/prestate.

12 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre ofertă

Se spune că acolo unde există cerere, există și ofertă. Dincolo de expresiile uzuale din popor, este bine să știți că aceasta chiar are un fundament științific.

Cererea și oferta reprezintă un model economic din teoria economică dezvoltată de către economistul și matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicată în anul 1838.

30 de ani mai târziu, economistul englez, Alfred Marshall, a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.

Să vedem, însă, ce reprezintă oferta în zilele noastre și cum se face aceasta.

 

Ce este oferta?

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta, ca și cererea, se referă la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme și ca ofertă totală de piață. Bineînțeles, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită.

Oferta se poate modifica în timp, în funcție de factori precum prețul de vânzare, costul producției, nivelul taxelor și impozitelor, numărul de producători și prețul altor bunuri, moment în care oferta devine elastică.

 

Ce este oferta elastică?

Concret, oferta elastică se manifestă atunci când modificarea procentuală a ofertei o depășește pe cea a prețului. De exemplu, dacă prețul crește cu 10%, oferta sporește cu mai mult de 10%.

Elasticitatea ofertei se măsoară cu ajutorul coeficientului elasticității care exprimă gradul modificării ofertei în funcție de schimbarea prețului.

 

Ce conține oferta?

Informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină oferta sunt:

  • Date furnizor

  • Date cumpărător

  • Numărul ofertei

  • Data la care a fost făcută oferta

  • Nr. crt.

  • Nume produs sau serviciu

  • Unitatea de măsură

  • Cantitatea

  • Prețul fără TVA

  • Valoarea

  • Valoarea TVA

  • Totalul

  • Totalul general (suma cu TVA inclus)

  • Valabilitatea ofertei

 

Tipuri de ofertă

Oferta poate să fie:

  • Individuală – oferta dintr-un produs sau serviciu din partea unui producător sau unei unități economice; 

  • Totală – întreagă cantitate a unui produs sau serviciu pe care producătorii o oferă spre vânzare; 

  • Agregată (globală) – toate bunurile și serviciile, din țara respectivă, destinate pieței, în toata diversitatea și cantitatea lor, exprimate în bani.

 

Ce factori influențează oferta?

Factorii care influențează oferta sunt:

  • prețul resurselor (a factorilor de producție) – dacă prețul resurselor scade, ofertanții unui anumit produs pot produce mai multe bunuri; la fel, dacă prețul unuia sau a mai multor factori de producție crește, atunci va crește costul de producție și ofertantul nu va fi dispus să producă o cantitate mai mare

  • prețul altor bunuri – Factorii de producție sunt atrași spre acele activități de producție unde ei sunt plătiți la un preț ridicat. Dacă prețul producției X creste, este firesc ca să se înregistreze o atragere a factorilor de producție spre acest produs

  • tehnologia – introducerea tehnologiei noi, are ca efect creșterea productivității muncii și, implicit, reducerea costului de producție. Descreșterea productivității muncii, duce la creșterea costurilor de producție și, evident efectul va fi negativ asupra ofertei

  • numărul de ofertanți – prețul variază în funcție de câte companii oferă respectivul produs

  • perspectivele pieței – Dacă în perspectivă se așteaptă, într-o anumită ramură, la scăderea sau chiar la oprirea producției (de exemplu, o grevă), în prezent ofertanții vor produce mai mult pentru a contracara efectele acțiunilor viitoare. Dacă ofertanții se așteaptă la o creștere a prețului în viitor, atunci în prezent vor reduce producția pentru a o crește în viitor.

  • costul producției – dacă costul producției scade, oferta pentru bunurile respective va creste și invers, creșterea costului va aduce la scăderea ofertei. Specialiștii consideră că evoluția costului reprezintă unul din factorii principali care acționează asupra ofertei.

  • taxele și subsidiile – Firmele plătesc taxe asupra profitului obținut. Dacă taxele pe profit se majorează, atunci apare tendința de reducere a ofertei. Invers, dacă se înregistrează o reducere a taxelor pe profit, se va înregistra o creștere a ofertei. Statul poate interveni să susțină unele firme sau o industrie sau alta. Acest lucru se poate realiza cu alocații de la bugetul statului, respectiv cu subsidii. În aceasta situație, oferta va crește.

  • evenimente naturale și social-politice – reprezintă un factor important care, în multe ramuri, influențează mărimea ofertei. De asemenea, anumite evenimente naturale întâmplătoare acționează, de regulă, în direcția reducerii ofertei. Condițiile social-politice își pun și ele amprenta asupra întregii activități economice. Dacă acestea sunt favorabile (stabilitate politică, cadru juridic adecvat etc….) atunci oferta va crește, Dacă nu, oferta va înregistra o reducere.

 

Cum se întocmește o ofertă?

Dacă doriți să vă impresionați clienții și potențialii clienți și să vă creșteți șansele ca oferta să fie acceptată, vă recomandăm să folosiți la realizarea acesteia un program precum Facturis.

Tot ce trebuie să faceți este să treceți numele clientului căruia doriți să îi faceți oferta, împreună cu datele acestuia, să verificați data (în program este setată implicit data curentă, dar aceasta poate fi schimbată) și să alegeți moneda în care se va emite oferta. Apoi, introduceți sau selectați numele produselor care doriți să facă parte din această ofertă și introduceți prețul fără TVA care face obiectul ofertei.

Foarte important de știut este că puteți personaliza această ofertă cu logo-ul dumneavoastră și a clientului și că puteți adăuga câmpuri suplimentare din cadru meniului Configurare.

Oferta poate fi printată sau salvată PDF.

Model oferta

 

 

 

12 Sep 2017

Totul despre dispoziția de plată – încasare

La ce servește dispoziția de plată – încasare?

 

Dispoziția de plată – încasare servește ca:

  • dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum şi a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;

  • dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale;

  • document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ.

 

 

Cum se întocmește dispoziția de plată – încasare?

Dispoziția de plată – încasare se întocmește într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil, cea mai ușoară metodă fiind cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis:

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc…);

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc…

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (avize de plată, somaţii de plată etc…).

Dispoziția de plată – încasare se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.

 

Ce informații trebuie să conțină dispoziția de plată – încasare?

Conținutul minimal obligatoriu al dispoziției de plată – încasare este:

  • denumirea unităţii;

  • denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

  • numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;

  • suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii;

  • semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil;

  • date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi semnătura;

  • casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura

 

Unde circulă dispoziția de plată – încasare?

 

Dispoziția de plată – încasare circulă la:

  • persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege;

  • persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;

  • casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, după caz, şi semnarea de către casier; în cazul plăţilor, se semnează şi de persoana care a primit suma;

  • compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.

 

Dispoziția de plată – încasare se arhivează la departamentul financiar – contabil, anexă la registrul de casă.

 

 

 

 

 

Model de dispozitie de plata realizat cu programul de facturare Facturis

  • Model de dispozitie de plata printat pe A4 :

     

    dispozitie de plata A4

  • Model de dispozitie de plata printat pe A5 :

     

    dispozitie de plata A5

 

 

 

 

12 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre cerere

Vă povesteam în articolul trecut despre ofertă și legătura dintre aceasta și cerere.

Așa cum vă spuneam, cererea și oferta reprezintă un model economic din teoria economică dezvoltată de către economistul și matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicată în anul 1838.

30 de ani mai târziu, economistul englez, Alfred Marshall, a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.

Dar să vedem ce reprezintă cererea și cum influențează aceasta piața.

 

Ce este cererea?

Cererea reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pieței, adică prin vânzare-cumpărare.

Cererea vine din puterea de cumpărare a oamenilor, motiv pentru care se exprimă atât prin cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment, cât și prin prețurile existente, considerând date veniturile și preferințele cumpărătorilor. 

 

 

Tipuri de cerere

 

Cererea poate să fie:

  • individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;

  • totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;

  • agregată sau globală – care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.

Cum evoluează cererea?

 

Cererea, ca volum, structura și nivel al cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadă sau alta. Putem astfel spune că cererea are un caracter dinamic.

Dinamica cererii depinde de o serie de factori precum nevoile, venitul și prețul. Concret, în cazul venitului, de exemplu, există o serie ce cercetări care ilustrează influența acestuia, una dintre cele mai cunoscute fiind curba lui Engel.

 

E. Engel a făcut în secolul al XIX-lea prima analiză bazată pe relația dintre cheltuielile de consum și venit. Cercetând bugetele de familie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educație, cultură etc.) crește. Cererea se află în raport invers proporțional fata de preț: când prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșorează; când prețul scade, cererea crește.

Legea cererii exprimă relația dintre cerere și preț, în cadrul căreia cererea evoluează în sens invers față de preț.

 

Factori care influențează cererea

Factorii semnificativi care influențează cererea sunt:

  • modificarea prețului altor bunuri

  • bunurile substituite – existența bunurilor care satisfac aceeași necesitate cu bunul în discuție

  • bunurile complementare – care se utilizează împreună

  • bunurile neînrudite – nu influențează cererea bunului inițial

  • modificarea veniturilor bănești ale consumatorilor:

  • pentru bunuri normale – cele preferate de consumatori odată cu sporirea veniturilor – cererea crește odată cu sporirea veniturilor și invers;

  • pentru bunurile inferioare – consumate cu prioritate de către cei cu venituri mici, cererea se reduce odată cu sporirea veniturilor și invers.

  • perspectivele evoluției pieței – vizează așteptările consumatorului, mai ales în ceea ce privește schimbarea prețurilor bunurilor și a veniturilor individuale

  • Schimbarea preferințelor, gusturilor consumatorului – se regăsește în cererea pentru anumite bunuri si servicii.

 

 

Ce este cererea elastică?

Reacția cererii la modificarea factorilor ei de influență a primit denumirea de elasticitate a cererii. 

Alfred Marshall, pe care îl menționam la începutul articolului, a început să aplice elasticitatea atât la cererea bunurilor, cât şi la cererea factorilor de producție, precum şi la ofertă. Regula generală pentru bunurile de larg consum a fost apreciată astfel: „elasticitatea cererii este înaltă în cazul prețurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul prețurilor moderate, însă, pe măsura reducerii prețurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii”.

Deoarece consumatorii reacționează prompt la modificările intervenite în preturi şi în mărimea veniturilor personale, se identifică următoarele tipuri ale elasticității cererii:

  • elasticitatea cererii în funcţie de preţ;

  • elasticitatea cererii în funcţie de venit;

  • elasticitatea încrucişată a cererii 

 

 

Elasticitatea cererii în funcție de preț

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus (“toate celelalte condiții rămân neschimbate”).

Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun ca rezultat al modificării cu un procent a preţului bunului dat. Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. 

 

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, se deosebesc următoarele tipuri de cerere:

  • elastică – atunci când modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate;

  • inelastică (rigidă) – atunci când o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate;

  • cerere cu elasticitate unitară – atunci când modificarea procentuală a preţului determină o modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine unitar;

  • perfect elastică – atunci când o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în mărimea cantităţii cerute;

  • perfect inelastică – atunci când mărimea cererii nu reacţionează la modificările în factorul preţ.

Kecp=−ΔCΔP=−[(C1−C0)C0][(P1−P0)P0]

 

Elasticitatea cererii în funcție de venit

Uneori, economiştii doresc să cunoască reacţia consumatorilor în situaţia în care preţul bunului rămâne constant, dar se modifică alţi factori ai cererii. Un factor important care influenţează cererea este mărimea veniturilor personale.

Elasticitatea cererii în funcţie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la modificarea venitului, în condiţiile ceteris paribus.

Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit indică modificarea procentuală a cererii la modificarea cu un procent a venitului consumatorului.

 

Elasticitatea încrucișată a cererii

Cunoaşterea elasticităţii încrucişate permite aprecierea interdependenţei bunurilor în consum.

În procesul decizional, managerii trebuie să ţină cont şi de reacţia consumatorilor la modificarea preţurilor altor bunuri sau servicii care pot influenţa modificări în volumul vânzărilor. De exemplu, cererea pentru serviciile companiei de telefonie mobilă va fi influenţată şi de modificările preţurilor la telefoanele mobile, iar volumul vânzărilor de portocale va depinde de preţul mandarinelor.

 

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre jurnalul de vânzări

Ce este jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări este un document de înregistrare a vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii, cu ajutorul căruia se stabilește lunar, taxa pe valoarea adăugată colectată.

 Jurnalul de vânzări reprezintă un registru auxiliar al registrului jurnal care evidențiază toate vânzările pentru decontul TVA și se completează atât de către persoanele impozabile plătitoare de TVA, cât și de persoanele impozabile care se află în regim special de scutire.

 Pe baza jurnalului de vânzări, persoanele impozabile care sunt în regim special de scutire țin evidența operațiunilor taxabile și a operațiunilor cu drept de deducere, pentru a face dovada că nu au depășit plafonul de scutire stabilit.

La ce servește jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări servește ca:

  • jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;

  • document de stabilire lunara a taxei pe valoarea adăugată colectată;

  • document de control al unor operații înregistrate în contabilitate

 

Cum se întocmește jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări se întocmește într-un singur exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis, și are paginile numerotate. În acesta se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și fără spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A. colectată datorată.

Plătitorii de TVA îl completează pe baza următoarelor documente:

  • Documente tipizate comune și specifice (facturi fiscale sau alte documente legal aprobate) privind livrările de bunuri și/sau prestări servicii

  • Borderoul de vânzare (încasare)

  • Raport fiscal de închidere zilnică emis de casele de marcat

Jurnalul de vânzări trebuie să conțină următoarele informații:

  • denumire client

  • cod fiscal

  • număr document

  • dată document

  • total factură

  • baza TVA

  • valoare TVA – pentru cei înregistrați ca plătitori de TVA

La cine circulă jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi sau documente înlocuitoare) privind vânzările de valori materiale sau prestări de servicii, precum și pe baza Borderoului de vânzare (încasare) din ziua de… (cod 14-6-15/a).

Jurnalul de vânzări circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Jurnalul de vânzări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

 

Cum se întocmește jurnalul de vânzări cu ajutorul Facturis?

Pentru întocmirea jurnalului de vânzări, cu ajutorul Facturis, se selectează criteriile dorite și anume: numele produsului, numele clientului, documentele ale căror produse vor apărea în situație și intervalul de timp pentru care se dorește raportul. După selectarea acestor criterii se apasă butonul AFIȘEAZĂ.

Dacă doriți afișarea raportului pentru toate punctele de lucru, bifați acest lucru în cadrul câmpului Toate punctele de lucru.

Meniul Facturis vă permite vizualizarea unui raport care cuprinde toate produsele vândute, prețul acestora, documentele pe baza cărora au fost vândute, valoarea de intrare și valoarea TVA colectată.

Jurnalul de vânzări poate fi exportat în fișier Excel, CSV, Text, fișier delimitat de Pipe(l) sau se poate printa.

 MODELE DE JURNALE VÂNZĂRI ÎNTOCMITE CU FACTURIS

jurnal pentru vanzari

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre jurnalul de cumpărări

Ce este jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări este un document de înregistrare a cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii, cu ajutorul căruia se stabilește, lunar, taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

Acesta reprezintă un registru auxiliar al registrului jurnal care evidențiază toate bunurile achiziționate care au TVA și este folosit pentru întocmirea decontului TVA.

Concret, jurnalul de cumpărări este un tabel cu situația facturilor de achiziții de la furnizori și este o evidență obligatorie pentru toate persoanele fizice autorizate, fie că sunt plătitoare de TVA sau nu.

La ce servește jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări servește ca:

  • jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;

  • document de stabilire lunara a taxei pe valoarea adăugată deductibilă;

  • document de control al unor operații înregistrate in contabilitate.

Cum se întocmește jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de vânzări se întocmește într-un singur exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis, și are paginile numerotate. În acesta se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și fără spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Jurnalul de cumpărări se întocmește ca un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri (mărfuri) care se vând ca atare.

Jurnalul de cumpărări poate fi întocmit într-un fișier Excel sau Word sau, mai simplu, cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri (precum Facturis) și trebuie să conțină următoarele informații obligatorii:

  • denumire furnizor

  • cod fiscal

  • număr document

  • dată document

  • total factura

  • bază TVA

  • valoare TVA – pentru cei înregistrați ca plătitori de TVA).

La cine circulă jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau de prestări servicii.

Jurnalul de cumpărări circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Jurnalul de vânzări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

IMPORTANT! Dacă aveți TVA la încasare, jurnalul de cumpărării se listează numai după ce ați operat casa și banca.

Cum se întocmește jurnalul de cumpărări cu ajutorul Facturis?

Pentru întocmirea jurnalului de vânzări, cu ajutorul Facturis, este necesar să selectați perioada de timp pentru care doriți afișarea cumpărărilor sau să apăsați butonul Caută, dacă doriți să găsiți ceva specific.

Jurnalul de vânzări poate fi exportat în fișier Excel, CSV, Text, fișier delimitat de Pipe(l) sau se poate printa.

MODELE DE JURNALE VÂNZĂRI ÎNTOCMITE CU FACTURIS

jurnal cumparari

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre sistemul split TVA

Ce înseamnă sistemul split TVA?

Sistemul split TVA sau sistemul de plată defalcată a taxei pe valoarea adăugată implică obligația firmelor și a profesioniștilor să achite TVA-ul într-un cont special începând cu prima lună a anului 2018.

 

Acest sistem a fost stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 și se aplică opțional începând cu 1 octombrie 2017, până la data de 31 decembrie 2017 și, obligatoriu, de la 1 ianuarie 2018, pentru facturile emise și avansurile încasate după această dată.

 

Important de menționat este că firmele plătitoare de TVA sunt încurajate să utilizeze mecanismul începând de luna viitoare, prin oferirea unor facilități fiscale.

 

Care este scopul sistemului split TVA?

 

Potrivit actului normativ, mecanismul de split TVA are ca scop “aducerea pe picior de egalitate a contribuabililor“, prin eliminarea concurenței neloiale și a avantajelor obținute de cei care nu își plătesc datoriile către stat și utilizează resursele financiare din TVA pentru alte scopuri.

 

Cum se aplică sistemul split TVA?

 

Sistemul de split TVA se aplică tuturor firmelor care sunt plătitoare de TVA și presupune crearea unuia sau mai multor conturi separate pentru plata acestei taxe.

 

Conturile speciale pentru operațiunile legate de plata și încasarea TVA-ului vor fi deschise la Trezoreria statului și/sau la bănci, în funcție de operațiunile efectuate. Din acest cont firma nu va putea retrage bani, ci doar primi de la clienții pe care îi are. Astfel, o firmă poate avea și două sau mai multe conturi de TVA.

Conturile pentru firmele plătitoare de TVA vor fi deschise fie la Trezorerie, în mod gratuit și fără perceperea de comisioane, fie la bănci, acolo unde conturile de TVA vor fi comisionate conform regulilor fiecărei unități bancare.

Să luăm de exemplu, Trezoreria. Aceasta va deschide gratuit și automat câte un cont de TVA pentru toți operatorii economici plătitori de TVA, fără a fi necesară o solicitare scrisă din partea acestora și fără a fi percepute comisioane. Conturile deschise la această instituție vor putea fi folosite doar pentru plățile în lei și vor fi necesare, printre altele, pentru încasarea sumelor de la instituțiile de stat.

Pentru operațiuni, precum tranzacțiile cu alte companii private, firmele vor avea nevoie de cel puțin un cont de TVA deschis la o bancă. Potrivit normelor în vigoare, băncile vor putea deschide din oficiu conturi de TVA pentru toți clienții lor care sunt înregistrați în scop de TVA, cu mențiunea că trebuie să îi informeze pe aceștia despre deschiderea contului și care va fi costul de administrare, respectiv care vor fi comisioanele practicate.

Contul de TVA deschis de bancă va putea fi validat de către contribuabili în termen de 90 de zile, în caz contrar banca are obligația de a-l închide.

Spre deosebire de Trezorerie, la bănci vor putea fi deschise și conturi în valută, astfel că o firmă ajunge să aibă două conturi de TVA deschise: un cont de TVA pentru plățile în lei, deschis la Trezorerie, și un cont de TVA pentru plățile în valută, deschis la o bancă.

În funcție de situația și de necesitățile fiecărei firme, pot fi deschise și mai multe conturi, astfel că o firmă cu cod de TVA va putea avea un număr nelimitat de conturi de TVA.

Să le luăm, totuși punctual. Așadar, noul mecanism de split TVA presupune următoarele:

deschiderea unui cont de TVA de către persoanele impozabile, inclusiv instituțiile publice, înregistrate în scopuri de TVA;

plata de către beneficiari – instituții publice, persoane impozabile, cu excepția persoanelor fizice neînregistrate și care nu au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA, a TVA aferente operațiunilor taxabile în contul distinct de TVA al furnizorului/prestatorului;

virarea/depunerea TVA aferente încasărilor în numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar de către furnizor/prestator în contul său de TVA în termen de șapte zile de la încasare;

utilizarea sumelor din acest cont distinct de TVA pentru achitarea de către furnizor/prestator a taxei aferente achizițiilor sale furnizorilor/prestatorilor săi, precum și a taxei datorate bugetului de stat;

posibilitatea transferului de sume din conturile de TVA în alt cont de către titular doar cu aprobarea ANAF;

interzicerea retragerii în numerar a unor sume din contul de TVA.

 

Ce se încasează în contul de TVA?

 

În conturile de TVA se vor încasa sumele provenind din:

TVA aferentă vânzărilor de bunuri/prestărilor de servicii;

depunerile de TVA pentru vânzările încasate cu numerar sau prin cardul bancar;

transferurile din alte conturi de TVA;

transferuri din contul curent deschis fie la aceeași instituție bancară, fie la trezorerie;

sume încasate ca urmare a unor corecții apărute în urma unor erori materiale;

sume reprezentând transferul de TVA între membrii grupului fiscal unic;

sume încasate ca urmare a corectării facturilor sau ca urmare a ajustării bazei de impozitare a taxei pe valoare adăugată.

 

Ce facilități se acordă persoanelor care optează pentru aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA începând din luna octombrie a acestui an?

 

Persoanele plătitoare de impozit pe profit și microîntreprinderile ce optează pentru plata defalcată a TVA începând cu 01 octombrie 2017, beneficiază de o reducere de 5% ce se aplică la următoarea bază de calcul:

impozitul pe venitul microîntreprinderii aferent trimestrului al IV – lea 2017;

impozitul pe profit aferent trimestrului al IV-lea 2017 pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit prin plăți anticipate trimestriale egale;

pentru o pătrime din impozitul pe profit al anului 2017 pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit ce determină impozitul în sistem real.

 

O altă facilitate constă în anularea penalităților de întârziere aferente TVA, dacă contribuabilii au datorii la bugetul de stat reprezentând TVA de plată la data de 30 septembrie 2017.

 

Ce plăți pot fi făcute din contul de TVA?

Din contul de TVA se pot efectua următoarele plăți:

TVA achitată în contul de TVA al furnizorului;

TVA plătită la bugetul de stat;

transferul în alt cont de TVA al titularului;

corecții de TVA pentru care restituirea se efectuează în alt cont de TVA;

corecții aferente ajustării bazei de TVA ca urmare a corectării facturilor, pentru care plata se efectuează într-un alt cont de TVA;

restituiri în contul curent al titularului, în limita alimentării inițiale;

sumele reprezentând TVA decontate în cadrul grupului unic.

 

Cum afectează sistemul split TVA activitatea firmei?

Noua măsură presupune apariția unui circuit financiar suplimentar, separat de cele deja existente în sistemul actual. Deși, la nivel declarativ deocamdată, evaziunea fiscală cu TVA și frauda cu returnări ilegale de TVA ar urma să scadă, prevederea ar putea da naștere mai multor probleme.

 

Cea mai evidentă dintre acestea este faptul că deschiderea unui nou cont bancar va genera costuri, din cauza comisioanelor bancare.

 

În plus, fiecare plată prin intermediul băncii se va face prin două ordine de plată: unul pentru contravaloarea bunului sau serviciului achiziționat, iar altul pentru TVA-ul aferent. Vorbim, așadar, despre dublarea comisioanelor bancare și a timpului necesar procesării operațiunilor de plată.

 

Firmele nu vor putea folosi banii din contul de TVA. Așadar, societățile nu vor mai putea să compenseze direct TVA-ul plătit cu TVA-ul colectat, iar toate companiile din Romania vor trebui să ceară rambursare de TVA, respectiv aprobare pentru folosirea banilor din contul de split TVA.

 

De asemenea, din momentul introducerii split TVA, firmele vor fi nevoite să facă față obligațiilor scadente cu suma fără TVA. Cu TVA-ul indisponibil pentru utilizare, firmele vor fi nevoite să se asigure că facturile pe care le emit vor fi plătite la timp, deoarece orice întârziere le-ar putea provoca incapacitatea de plată.

 

Investițiile ar putea fi descurajate, din cauza faptului că procedurile se realizează cu dificultate. De exemplu, investițiile în retehnologizare nu vor mai părea a fi rentabile ca timp și efort, ceea ce ar provoca o pierdere de competitivitate.

 

Un alt punct important este creșterea cheltuielilor pentru plata onorariilor contabililor. Implementarea sistemului split TVA implică schimbări profunde ale sistemelor informatice utilizate de către contabili pentru înregistrarea operațiunilor realizate, astfel că ne putem aștepta la o creștere a cheltuielilor contabile.

 

Ce se întâmplă în cazul unei greșeli la plata defalcată a TVA-ului?

În cazul unei greșeli sau întârzieri la plata defalcată a TVA-ului, ordonanța de urgență nr.23/2017 prevede:

stabilirea unei perioade de grație de șapte zile lucrătoare în cadrul căreia să se corecteze erorile;

în cazul în care erorile nu vor fi corectate în termenul de șapte zile lucrătoare, se va aplica o penalitate de 0,06% pe zi din valoarea TVA, dar nu mai mult de 30 de zile;

după termenul de 30 de zile, pentru fapte precum nevirarea în contul de TVA al furnizorului sau debitarea eronată a contului de TVA, se va aplica o amendă de 50% din suma reprezentând TVA, iar pentru fapte precum nevirarea sumelor reprezentând TVA din contul curent al titularului în contul de TVA al acestuia sau plata TVA datorată furnizorului din alt cont decât contul de TVA se va aplica o amendă de 10% din suma reprezentând TVA.

 

01 Sep 2017

De ce ar trebui să folosească un antreprenor la început de drum un program de emis toate documentele unei firme?

Dacă vă aflați la început de drum cu afacerea dumneavoastră, știți deja că sunt o mulțime de lucruri de care trebuie să vă ocupați. Astfel, indiferent dacă aveți o companie mică sau mijlocie, sau dacă sunteți freelancer, la început de drum, știți deja cât de prețios este timpul și nu vă permiteți să îl pierdeți cu detalii care nu fac neapărat obiectul muncii dumneavoastră.

Să luăm, de exemplu, zona de contabilitate. Dacă nu ați lucrat în domeniu sau nu aveți un hobby în această direcție, cu siguranță că o mulțime de termeni sunt reale necunoscute pentru dumneavoastră. Astfel că o soluție la îndemână ar putea fi un contabil sau consultanța financiară. Doar că ambele variante sunt costisitoare și necesită timp.

Din fericire, aceste lucruri care par extrem de complicate, precum gestiunea și facturarea, pot fi ținute sub control ușor și rapid, cu ajutorul unui program precum Facturis.

De ce ar trebui să folosiți un program de emis toate documentele unei firme?

Răspunsul este simplu: economisiți timp. Dar, evident, beneficiile nu se opresc aici:

  • Scăpați de tipizate. Gata cu teancurile de hârtii care par mereu că se rătăcesc în cele mai ascunse cotloane ale biroului!

  • Puteți emite facturile electronic rapid. Iar cu Facturis Online (varianta cloud), puteți emite facturi și chitanțe de oriunde v-ați afla.

  • Nu există greșeli, corecturi vizibile sau ștersături. Toate datele se autocompletează, astfel că nu există riscul de a stâlci numele unui client, de exemplu. Mai mult decât atât, calcularea se face automat.

  • Veți face o impresie bună clienților dumneavoastră. Profesionalismul este un lucru care, pe lângă faptul că va atrage respectul și aprecierea clienților dumneavoastră, îi va determina pe aceștia să vă recomande mai departe. Iar acest tip de reclamă este extrem de valoros, mai ales pentru o afacere aflată la început de drum. Cu Facturis, puteți să personalizați factura cu sigla firmei și, de asemenea, puteți adăuga o imagine de fundal pe toate facturile emise de dumneavoastră. În plus, puteți crea un backup al datelor dumneavoastră, astfel încât să puteți sta liniștiți ca acestea nu se vor pierde, nici măcar în cazul unei întâmplări neprevăzute.

  • Veți fi la curent cu fiecare modificare apărută în lege. Acest tip de program de contabilitate primară este adaptat legislației în vigoare, astfel că veți fi 100% în pas cu legea.

  • Aveți la îndemână tutoriale explicite, despre cum se utilizează programul, care este atât de simplu, încât este posibil să nu apelați la ele decât foarte rar.

  • Asistența tehnică este gratuită și la dispoziția dumneavoastră, astfel că lucrurile vor merge exact așa cum vă doriți.

 

01 Sep 2017

Cum vă ajută un program de contabilitate primară cu angajații?

Să țineți sub control o afacere nu e lucru ușor, mai ales atunci când depindeți de alte persoane. De la furnizori, la colaboratori și, în special, la angajați, colaborarea eficientă va fi mereu cheia către succesul unui business.

Dar, deasupra acestor colaborări, domnește legea. Și, cu toate modificările apărute, dar mai ales cele care se anunță, treburile par că se complică. Să luăm, de exemplu, plata TVA-ului defalcat, subiect atât de intens dezbătut și mediatizat în ultima perioadă. Ultimele informații arată că modelul dorit de către Ministerul Finanțelor va fi amânat până pe 1 ianuarie 2018, dar până atunci rămânem, însă, cu diverse situații repetitive, precum plata salariilor.

Care este soluția?

Cea mai simplă, ieftină și la îndemână soluție ar fi utilizarea unui program de facturare si gestiune stocuri (contabilitate primară). Astfel, veți avea la dispoziție un nomenclator în care puteți adăuga sau șterge angajați și, de asemenea, să introduceți dispozițiile de plată în registrul de casă. Veți avea, așadar, mereu la îndemână lista angajaților și salariile plătite fiecăruia în parte.

Cum vă ajută un program de contabilitate primară cu angajații?

Un program de facturare și gestiune stocuri vă ajută să vă țineți sub control afacerea. Există o gestiune a tipizatelor, astfel că puteți supraveghea și controla oricând angajații.

De exemplu, în cazul Facturis online, puteți folosi programul de oriunde și de pe orice tip de dispozitiv: laptop, smartphone sau tabletă. Programul permite folosirea mai multor conturi simultan, datorită faptului că este un program de facturare în cloud.

În plus, indiferent de câți angajați ai firmei dumneavoastră au nevoie sa folosească un astfel de program, resursele cloud ale softului de facturare online sunt mereu disponibile. Se pot configura puncte de lucru ale aceleași societăți, puteți crea un număr nelimitat de utilizatori cărora să le acordați diferite drepturi asupra meniurilor din program și se pot emite oricâte documente doriți. Se pot vizualiza operațiunile pe fiecare punct de lucru, astfel că nu va mai fi necesara deplasarea dumneavoastră până acolo. Acte precum facturile, chitanțele, rapoartele sau diferitele registre pot fi emise, așa cu menționam mai sus, de oriunde și de către orice angajat căruia îi permiți accesul.

30 Aug 2017

Programe de contabilitate primară (facturare și gestiune stocuri) versus programele de contabilitate

Ce sunt programele de contabilitate primară?

Programele de contabilitate primară ajută companiile mici sau mari să reducă semnificativ costurile (în timp și bani) și, în același timp, ajută antreprenorul cu date în timp real despre afacerea sa, pentru a lua cele mai bune decizii.

Concret, un program de contabilitate primară ajută la întocmirea documentelor primare (facturi, NIR-uri, bonuri de consum, chitanțe, dispoziții de plată și de încasare, deconturi, registru de casă), la evidența clienților și a furnizorilor și la gestiunea stocurilor (intrări, ieșiri și evidența stocurilor).

Ce sunt programele de contabilitate?

Programele de contabilitate sunt programele care prelucrează în note contabile toate operațiunile de contabilitate primară pentru a face rapoartele necesare pentru declarațiile către instituțiile statului și pentru o imagine cât mai clară a afacerii grupată pe conturi, respectiv clase de conturi.

Programele de contabilitate includ și opțiunile unui program de contabilitate primară și se pot integra cu tot felul de module cu programe de tipul ERP / CRM / SFA.

Aceste programe sunt folosite și de către firmele de contabilitate sau de către departamentul de contabilitate al firmei.

Care este diferența între programele de contabilitate primară și cele de contabilitate generală?

Diferența dintre programele de contabilitate primară și cele de contabilitate generală constă, în primul rând, în complexitatea și diversitatea acțiunilor care pot fi efectuate cu ajutorul programelor.

În cazul unui contabil autorizat sau a unei firme de contabilitate, complexitatea acțiunilor efectuate și a muncii lor, dar și numărul de clienți pe care îi au, va necesita folosirea unui program de contabilitate generală.

Atunci când discutăm specific despre companii mici și mijlocii sau freelanceri, un program de contabilitate primară se va mula perfect pe nevoile lor și se va dovedi de un real ajutor la întocmirea documentelor primare, cu accent pe întocmirea rapoartelor necesare pentru declarațiile către instituțiile statului. Spunem acest lucru, pentru programele de contabilitate precum Facturis, sunt actualizate conform legislației în vigoare, lucru care va ușura, fără îndoială, munca unui antreprenor.

Ambele tipuri de programe au, însă, câteva avantaje comune: eficientizare și economisire de timp.

Care sunt avantajele unui program de contabilitate primară?

Un program de contabilitate primară oferă o serie de avantaje, precum faptul că economisiți timp și scăpați de tipizate și de eventualele greșeli. În plus, oferă profesionalism și vă oferă siguranța că sunteți în pas cu legea. Mai multe detalii despre avantajele utilizării unui program de contabilitate primară, precum Facturis, găsiți aici.

 

Care sunt avantajele unui program de contabilitate generală?

 

Un program de contabilitate generală va ajuta la eficientizarea documentelor financiar-contabile și la o mai bună organizare a lor, în funcție de client. Un avantaj foarte important este calcularea automată și corectarea rapidă a eventualelor greșeli.

În ambele cazuri, economia de timp și de bani și o mai bună organizare sunt cuvintele cheie.

30 Aug 2017

Ce opțiuni vitale ar trebui să aibă un program vânzare POS

Orice afacere care presupune interacțiunea zilnică și constantă cu clienții necesită un dispozitiv POS, care pe lângă multiplele sale avantaje, elimină erorile umane.

Ce este un program de vânzare POS?

Un program de vânzare POS este responsabil cu efectuarea vânzărilor folosind imprimante fiscale sau case de marcat fiscale utilizate în acest regim. Programul asigură desfășurarea procesului de vânzare cu amănuntul în orice tip de magazin și include multiple interfețe de vânzare specifice profilului magazinului respectiv.

La ce folosește programul de vânzare POS?

Rolul unui program de vânzare POS este să vă ajute să efectuați corect și rapid vânzările. În plus, pe lângă eliminarea eventualelor erori, vă ajută să verificați și să controlați în timp real tot ceea ce se înregistrează în sistem.

Ce opțiuni vitale ar trebui să aibă un program de vânzare POS?

Un program de vânzare POS trebuie să aibă câteva opțiuni care sunt vitale pentru afacerea dumneavoastră. De exemplu, Facturis oferă o serie de avantaje precum:

  • Interfața este concepută special pentru lucrul cu touchscreen pentru punctele de vânzare cu flux mare de bonuri fiscale.

  • Categoriile de produse și produsele sunt accesibile, datorită butoanelor afișate în partea stângă a interfeței POS.

  • Navigarea prin arborele de categorii produse este foarte ușoară, astfel că se ajunge rapid la produsul dorit.

  • Există toate funcțiile necesare printării rapide a bonului fiscal :

  • Ștergere produs dorit din bon

  • Adăugare la cantitate +1 +10 -1 -10 la orice produs din bonul fiscal

  • Modalități de plata Cash/Card sau combinate

  • Tipărire cod fiscal pe bon

  • Discount 5% și 10% direct din butoane și celelalte discounturi apăsând butonul de discount


interfata pos touchscreen cu tastatura

  • Interfața are propria tastatură, astfel că este foarte accesibilă, doar prin apăsarea unui buton


interfata pos touchscreen cu tastatura
Așadar, Facturis automatizează̆ cele mai frecvente operațiuni de vânzare și furnizează informații esențiale în activitățile de contabilitate și gestiune. Programul se învață rapid și oferă posibilitatea de configurare facilă a categoriilor de produse, a discounturilor și a butoanelor rapide de vânzare, fiind complet compatibil cu echipamentele din magazin.

24 Aug 2017

Totul despre raportul de producție

Ce este raportul de producție?

Raportul de producție este un document de înregistrare în contabilitatea de gestiune a firmei costurile efective pe comenzi, produse sau semifabricate. Pe scurt, raportul de producție reprezintă un document care reflectă procesul de producție.

La ce servește raportul de producție?

Raportul de producție servește ca:

  • document de înregistrare în contabilitatea de gestiune a firmei costurile efective pe comenzi, produse sau semifabricate, obiect (sau parte din obiect) de construcții, lucrări de întreținere și reparații etc…

  • document pentru determinarea costurilor efective pe unitatea de calculație

Ce conține raportul de producție?

Raportul de producție trebuie să conțină produsele finite care au rezultat din procesul de producție și materia primă care a stat la baza obținerii lor. Se întocmesc zilnic, iar pentru materia primă care s-a consumat se întocmesc bonuri de consum.

Concret, raportul de producție conține următoarele date:

  • denumirea formularului; numărul paginii;

  • denumirea unității; punctul de lucru;

  • denumirea produsul obținut, unitatea de măsura, cantitatea produsă, costul unitar de producție, valoarea producției, valoarea la preț de livrare;

  • denumirea materialelor consumate, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar,  valoarea materialelor consumate;

  • semnătura responsabil producție și semnătura de control.

Cum se întocmește raportul de producție?

Raportul de producție se întocmește zilnic, în două exemplare, pe baza rețetarului și a bonurilor de consum. Un exemplar rămâne în carnet, iar al doilea exemplar se trimite la departamentul financiar-contabil, unde este verificat și confruntat cu datele din evidența analitică.

După ce are loc verificarea, documentul se arhivează la departamentul financiar-contabil și la responsabilul cu procesul de producție.

Un program de contabilitate precum Facturis Stoc sa Facturis Magazin oferă posibilitatea completării raportului de producție zilnică într-un timp mai scurt și fără greșeli.

Calculele sunt făcute automat, astfel că veți avea certitudinea că informațiile finale sunt corecte. În plus, după salvarea documentului, se va printa raportul de producție și se va introduce automat un NIR cu produsele finite.

Modificările se fac cu ușurință, apăsând butonul Modifică din program, iar apăsând click-dreapta pe listă puteți exporta înregistrările în fișier Excel, CSV, text sau fișier delimitat de Pipe (I); printa unul sau mai multe rapoarte deodată sau modifica pe 0 rapoartele selectate.

10 Aug 2017

Tot ce trebuie să știi despre balanța de stocuri

Ce este balanța de stocuri? Balanța de stocuri este un procedeu al metodei contabilității, de verificare a exactității înregistrărilor și de centralizare a conturilor, bazat pe principiul dublei înregistrări.

La ce servește balanța de stocuri?

Balanța de stocuri servește la:

  • verificarea exactității înregistrărilor;

  • controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică;

  • întocmirea situațiilor financiare

Cum se întocmește balanța stocurilor?

Balanța analitică a stocurilor se întocmește într-un singur exemplar, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice, la alte perioade prevăzute de actele normative în vigoare și ori de câte ori se consideră necesar.

Balanța de stocuri cuprinde pentru toate conturile unității următoarele elemente:

  • denumirea unității

  • denumirea formularului

  • data pentru care se întocmește

  • simbolul și denumirea conturilor;

  • soldurile inițiale debitoare și creditoare;

  • totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente, după caz;

  • rulajele curente debitoare și creditoare;

  • totalul rulajelor debitoare și creditoare, după caz;

  • totalul sumelor debitoare și creditoare;

  • soldurile finale debitoare sau creditoare

  • semnături: conducătorul departamentului financiar-contabil și persoana care întocmește documentul (după caz)

Unde circulă balanța de stocuri?

Balanța de stocuri nu circulă, deoarece este un document de sinteză. Aceasta se arhivează la departamentul financiar-contabil.

Cum se calculează balanța de stocuri?

Balanța de stocuri în luna se calculează atât cantitativ, cât și valoric, pentru fiecare articol și gestiune în parte. Ea cuprinde coloanele de stoc inițial, intrări, ieșiri și stoc final, pe partea cantitativă și sold inițial, intrat, ieșit și sold final pe partea valorică.

De ce să folosești un program de gestiune stocuri pentru balanța de stocuri?

Un program de gestiune stocuri, precum Facturis, oferă, pe lângă rapiditate și simplificare a muncii, posibilitatea corectării eventualelor greșeli și calculare automată.

La toate beneficiile de mai sus se adaugă și eficientizarea: poți vizualiza balanța stocurilor doar pentru un produs sau pe o gestiune anume, prețul cu sau fără TVA (în funcție de opțiunea bifată) sau prețul de intrare, respectiv de ieșire (în funcție de opțiunea bifată).

Model balanță stocuri printată cu Facturis

balanta stocuri

10 Aug 2017

Totul despre NIR – Notă Intrare recepție

Ce este nota de intrare recepție (NIR)?

Nota de recepție și constatare de diferențe este numele corect pentru bine cunoscutul NIR și este un document pentru recepția bunurilor aprovizionate și, în același timp, este un document justificativ pentru încărcarea în gestiune.

Document care se întocmește de către comisia de recepție și de către gestionar cu ocazia recepționării mărfurilor sosite la depozit. Documentul cuprinde date privind actele însoțitoare, denumirea materialelor, a ambalajelor și a materialelor refolosibile din dezambalare, codul, cantitățile și valoarea mărfurilor selecționate, procentul și valoarea rabatului comercial.

La ce servește nota de intrare recepție (NIR)?

NIR-ul servește ca:

  • document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

  • document justificativ pentru încărcare în gestiune;

  • act de proba în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

  • document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Când se folosește NIR-ul ca document de recepție?

NIR-ul se folosește ca document distinct de recepție în cazul:

  • bunurilor materiale cuprinse într-o factura sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

  • bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

  • bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

  • bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

  • bunurilor materiale care prezinta diferențe la recepție;

  • mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenta se tine la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros (cod 14-3-1/aA).

În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc…).

Cum se întocmește nota de intrare recepție (NIR)?

Nota de intrare și recepție (NIR), se întocmește la sosirea mărfurilor de la furnizor și la intrarea acestora în gestiunea unității. NIR-ul se completează în baza facturilor sau a avizului de însoțire a mărfii.

Nota de intrare recepție și constatare de diferențe se întocmește în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constata diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factura sau la avizul de însoțire a mărfii.

Datele de pe verso NIR-ului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție.

Unde circulă nota de intrare recepție (NIR)?

Aceasta nota de intrare recepție circula:

  • la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele);

  • la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii);

  • la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

NIR-ul se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Ce date trebuie să conțină nota de intrare recepție (NIR)?

Conținutul minimal obligatoriu de informații al NIR-ului este următorul:

  1. pentru formularul cod 14-3-1A:

  2. denumirea unității;

  3. denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

  4. numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii;

  5. numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționata, prețul unitar și valoarea;

  6. numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție; data primirii în gestiune și semnătura gestionarului;

  7. pentru formularul cod 14-3-1/aA:

Pe lângă informațiile de la lit. a) (mai puțin prețul unitar și valoarea), sunt obligatorii și informațiile următoare:

  • prețul de achiziție al cantității recepționate;

  • adaosul comercial unitar și total;

  • prețul de achiziție unitar plus adaosul comercial;

  • valoarea la preț de vânzare, inclusiv tva

Orice factură fiscală trebuie însoțită de NIR. Datele care trebuie completate diferă de la un depozit en-gros sau magazin cu desfacere cu amănuntul.

La depozit en-gros se completează:

  • nr. crt., denumirea sortimentului

  • u. m.(unitate măsură)

  • cantitatea

  • preț pe bucata fără tva

  • valoarea

  • TVA

  • valoare totală

La magazine cu desfacere cu amănuntul, în plus față de depozit, se va completa și:

  • preț achiziție

  • adaos

  • preț de vânzare – care trebuie sa corespunda cu prețul din vitrina/raft

Modele de NIR printate cu Facturis

Model de nir fara TVA 1 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir fara TVA 2 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 1 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 2 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 3 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir