All posts by admin

12 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre ofertă

Se spune că acolo unde există cerere, există și ofertă. Dincolo de expresiile uzuale din popor, este bine să știți că aceasta chiar are un fundament științific.

Cererea și oferta reprezintă un model economic din teoria economică dezvoltată de către economistul și matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicată în anul 1838.

30 de ani mai târziu, economistul englez, Alfred Marshall, a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.

Să vedem, însă, ce reprezintă oferta în zilele noastre și cum se face aceasta.

 

Ce este oferta?

Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta, ca și cererea, se referă la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme și ca ofertă totală de piață. Bineînțeles, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită.

Oferta se poate modifica în timp, în funcție de factori precum prețul de vânzare, costul producției, nivelul taxelor și impozitelor, numărul de producători și prețul altor bunuri, moment în care oferta devine elastică.

 

Ce este oferta elastică?

Concret, oferta elastică se manifestă atunci când modificarea procentuală a ofertei o depășește pe cea a prețului. De exemplu, dacă prețul crește cu 10%, oferta sporește cu mai mult de 10%.

Elasticitatea ofertei se măsoară cu ajutorul coeficientului elasticității care exprimă gradul modificării ofertei în funcție de schimbarea prețului.

 

Ce conține oferta?

Informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină oferta sunt:

  • Date furnizor

  • Date cumpărător

  • Numărul ofertei

  • Data la care a fost făcută oferta

  • Nr. crt.

  • Nume produs sau serviciu

  • Unitatea de măsură

  • Cantitatea

  • Prețul fără TVA

  • Valoarea

  • Valoarea TVA

  • Totalul

  • Totalul general (suma cu TVA inclus)

  • Valabilitatea ofertei

 

Tipuri de ofertă

Oferta poate să fie:

  • Individuală – oferta dintr-un produs sau serviciu din partea unui producător sau unei unități economice; 

  • Totală – întreagă cantitate a unui produs sau serviciu pe care producătorii o oferă spre vânzare; 

  • Agregată (globală) – toate bunurile și serviciile, din țara respectivă, destinate pieței, în toata diversitatea și cantitatea lor, exprimate în bani.

 

Ce factori influențează oferta?

Factorii care influențează oferta sunt:

  • prețul resurselor (a factorilor de producție) – dacă prețul resurselor scade, ofertanții unui anumit produs pot produce mai multe bunuri; la fel, dacă prețul unuia sau a mai multor factori de producție crește, atunci va crește costul de producție și ofertantul nu va fi dispus să producă o cantitate mai mare

  • prețul altor bunuri – Factorii de producție sunt atrași spre acele activități de producție unde ei sunt plătiți la un preț ridicat. Dacă prețul producției X creste, este firesc ca să se înregistreze o atragere a factorilor de producție spre acest produs

  • tehnologia – introducerea tehnologiei noi, are ca efect creșterea productivității muncii și, implicit, reducerea costului de producție. Descreșterea productivității muncii, duce la creșterea costurilor de producție și, evident efectul va fi negativ asupra ofertei

  • numărul de ofertanți – prețul variază în funcție de câte companii oferă respectivul produs

  • perspectivele pieței – Dacă în perspectivă se așteaptă, într-o anumită ramură, la scăderea sau chiar la oprirea producției (de exemplu, o grevă), în prezent ofertanții vor produce mai mult pentru a contracara efectele acțiunilor viitoare. Dacă ofertanții se așteaptă la o creștere a prețului în viitor, atunci în prezent vor reduce producția pentru a o crește în viitor.

  • costul producției – dacă costul producției scade, oferta pentru bunurile respective va creste și invers, creșterea costului va aduce la scăderea ofertei. Specialiștii consideră că evoluția costului reprezintă unul din factorii principali care acționează asupra ofertei.

  • taxele și subsidiile – Firmele plătesc taxe asupra profitului obținut. Dacă taxele pe profit se majorează, atunci apare tendința de reducere a ofertei. Invers, dacă se înregistrează o reducere a taxelor pe profit, se va înregistra o creștere a ofertei. Statul poate interveni să susțină unele firme sau o industrie sau alta. Acest lucru se poate realiza cu alocații de la bugetul statului, respectiv cu subsidii. În aceasta situație, oferta va crește.

  • evenimente naturale și social-politice – reprezintă un factor important care, în multe ramuri, influențează mărimea ofertei. De asemenea, anumite evenimente naturale întâmplătoare acționează, de regulă, în direcția reducerii ofertei. Condițiile social-politice își pun și ele amprenta asupra întregii activități economice. Dacă acestea sunt favorabile (stabilitate politică, cadru juridic adecvat etc….) atunci oferta va crește, Dacă nu, oferta va înregistra o reducere.

 

Cum se întocmește o ofertă?

Dacă doriți să vă impresionați clienții și potențialii clienți și să vă creșteți șansele ca oferta să fie acceptată, vă recomandăm să folosiți la realizarea acesteia un program precum Facturis.

Tot ce trebuie să faceți este să treceți numele clientului căruia doriți să îi faceți oferta, împreună cu datele acestuia, să verificați data (în program este setată implicit data curentă, dar aceasta poate fi schimbată) și să alegeți moneda în care se va emite oferta. Apoi, introduceți sau selectați numele produselor care doriți să facă parte din această ofertă și introduceți prețul fără TVA care face obiectul ofertei.

Foarte important de știut este că puteți personaliza această ofertă cu logo-ul dumneavoastră și a clientului și că puteți adăuga câmpuri suplimentare din cadru meniului Configurare.

Oferta poate fi printată sau salvată PDF.

Model oferta

 

 

 

12 Sep 2017

Totul despre dispoziția de plată – încasare

La ce servește dispoziția de plată – încasare?

 

Dispoziția de plată – încasare servește ca:

  • dispoziție pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum şi a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;

  • dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale;

  • document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ.

 

 

Cum se întocmește dispoziția de plată – încasare?

Dispoziția de plată – încasare se întocmește într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil, cea mai ușoară metodă fiind cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis:

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc…);

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de plată a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc…

  • în cazul utilizării ca dispoziţie de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (avize de plată, somaţii de plată etc…).

Dispoziția de plată – încasare se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil.

 

Ce informații trebuie să conțină dispoziția de plată – încasare?

Conținutul minimal obligatoriu al dispoziției de plată – încasare este:

  • denumirea unităţii;

  • denumirea, numărul şi data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

  • numele şi prenumele, precum şi funcţia (calitatea) persoanei care încasează/restituie suma;

  • suma încasată/restituită (în cifre şi în litere); scopul încasării/plăţii;

  • semnături: conducătorul unităţii, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil;

  • date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primită, data şi semnătura;

  • casier; suma plătită/încasată; data şi semnătura

 

Unde circulă dispoziția de plată – încasare?

 

Dispoziția de plată – încasare circulă la:

  • persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege;

  • persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective;

  • casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, după caz, şi semnarea de către casier; în cazul plăţilor, se semnează şi de persoana care a primit suma;

  • compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.

 

Dispoziția de plată – încasare se arhivează la departamentul financiar – contabil, anexă la registrul de casă.

 

 

 

 

 

 

 

Model de dispozitie de plata realizat cu programul de facturare Facturis

  • Model de dispozitie de plata printat pe A4 :

     

     

    dispozitie de plata A4

  • Model de dispozitie de plata printat pe A5 :

     

     

    dispozitie de plata A5

 

Alte informatii despre dispozitia de plata / incasare:

 

 

 

 

 

 

12 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre cerere

Vă povesteam în articolul trecut despre ofertă și legătura dintre aceasta și cerere.

Așa cum vă spuneam, cererea și oferta reprezintă un model economic din teoria economică dezvoltată de către economistul și matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicată în anul 1838.

30 de ani mai târziu, economistul englez, Alfred Marshall, a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.

Dar să vedem ce reprezintă cererea și cum influențează aceasta piața.

 

Ce este cererea?

Cererea reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pieței, adică prin vânzare-cumpărare.

Cererea vine din puterea de cumpărare a oamenilor, motiv pentru care se exprimă atât prin cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment, cât și prin prețurile existente, considerând date veniturile și preferințele cumpărătorilor. 

 

 

Tipuri de cerere

 

Cererea poate să fie:

  • individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;

  • totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;

  • agregată sau globală – care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.

Cum evoluează cererea?

 

Cererea, ca volum, structura și nivel al cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadă sau alta. Putem astfel spune că cererea are un caracter dinamic.

Dinamica cererii depinde de o serie de factori precum nevoile, venitul și prețul. Concret, în cazul venitului, de exemplu, există o serie ce cercetări care ilustrează influența acestuia, una dintre cele mai cunoscute fiind curba lui Engel.

 

E. Engel a făcut în secolul al XIX-lea prima analiză bazată pe relația dintre cheltuielile de consum și venit. Cercetând bugetele de familie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educație, cultură etc.) crește. Cererea se află în raport invers proporțional fata de preț: când prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșorează; când prețul scade, cererea crește.

Legea cererii exprimă relația dintre cerere și preț, în cadrul căreia cererea evoluează în sens invers față de preț.

 

Factori care influențează cererea

Factorii semnificativi care influențează cererea sunt:

  • modificarea prețului altor bunuri

  • bunurile substituite – existența bunurilor care satisfac aceeași necesitate cu bunul în discuție

  • bunurile complementare – care se utilizează împreună

  • bunurile neînrudite – nu influențează cererea bunului inițial

  • modificarea veniturilor bănești ale consumatorilor:

  • pentru bunuri normale – cele preferate de consumatori odată cu sporirea veniturilor – cererea crește odată cu sporirea veniturilor și invers;

  • pentru bunurile inferioare – consumate cu prioritate de către cei cu venituri mici, cererea se reduce odată cu sporirea veniturilor și invers.

  • perspectivele evoluției pieței – vizează așteptările consumatorului, mai ales în ceea ce privește schimbarea prețurilor bunurilor și a veniturilor individuale

  • Schimbarea preferințelor, gusturilor consumatorului – se regăsește în cererea pentru anumite bunuri si servicii.

 

 

Ce este cererea elastică?

Reacția cererii la modificarea factorilor ei de influență a primit denumirea de elasticitate a cererii. 

Alfred Marshall, pe care îl menționam la începutul articolului, a început să aplice elasticitatea atât la cererea bunurilor, cât şi la cererea factorilor de producție, precum şi la ofertă. Regula generală pentru bunurile de larg consum a fost apreciată astfel: „elasticitatea cererii este înaltă în cazul prețurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul prețurilor moderate, însă, pe măsura reducerii prețurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii”.

Deoarece consumatorii reacționează prompt la modificările intervenite în preturi şi în mărimea veniturilor personale, se identifică următoarele tipuri ale elasticității cererii:

  • elasticitatea cererii în funcţie de preţ;

  • elasticitatea cererii în funcţie de venit;

  • elasticitatea încrucişată a cererii 

 

 

Elasticitatea cererii în funcție de preț

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus (“toate celelalte condiții rămân neschimbate”).

Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun ca rezultat al modificării cu un procent a preţului bunului dat. Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. 

 

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, se deosebesc următoarele tipuri de cerere:

  • elastică – atunci când modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate;

  • inelastică (rigidă) – atunci când o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate;

  • cerere cu elasticitate unitară – atunci când modificarea procentuală a preţului determină o modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine unitar;

  • perfect elastică – atunci când o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în mărimea cantităţii cerute;

  • perfect inelastică – atunci când mărimea cererii nu reacţionează la modificările în factorul preţ.

Kecp=−ΔCΔP=−[(C1−C0)C0][(P1−P0)P0]

 

Elasticitatea cererii în funcție de venit

Uneori, economiştii doresc să cunoască reacţia consumatorilor în situaţia în care preţul bunului rămâne constant, dar se modifică alţi factori ai cererii. Un factor important care influenţează cererea este mărimea veniturilor personale.

Elasticitatea cererii în funcţie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la modificarea venitului, în condiţiile ceteris paribus.

Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit indică modificarea procentuală a cererii la modificarea cu un procent a venitului consumatorului.

 

Elasticitatea încrucișată a cererii

Cunoaşterea elasticităţii încrucişate permite aprecierea interdependenţei bunurilor în consum.

În procesul decizional, managerii trebuie să ţină cont şi de reacţia consumatorilor la modificarea preţurilor altor bunuri sau servicii care pot influenţa modificări în volumul vânzărilor. De exemplu, cererea pentru serviciile companiei de telefonie mobilă va fi influenţată şi de modificările preţurilor la telefoanele mobile, iar volumul vânzărilor de portocale va depinde de preţul mandarinelor.

 

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre jurnalul de vânzări

Ce este jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări este un document de înregistrare a vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii, cu ajutorul căruia se stabilește lunar, taxa pe valoarea adăugată colectată.

 Jurnalul de vânzări reprezintă un registru auxiliar al registrului jurnal care evidențiază toate vânzările pentru decontul TVA și se completează atât de către persoanele impozabile plătitoare de TVA, cât și de persoanele impozabile care se află în regim special de scutire.

 Pe baza jurnalului de vânzări, persoanele impozabile care sunt în regim special de scutire țin evidența operațiunilor taxabile și a operațiunilor cu drept de deducere, pentru a face dovada că nu au depășit plafonul de scutire stabilit.

La ce servește jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări servește ca:

  • jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;

  • document de stabilire lunara a taxei pe valoarea adăugată colectată;

  • document de control al unor operații înregistrate în contabilitate

 

Cum se întocmește jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări se întocmește într-un singur exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis, și are paginile numerotate. În acesta se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și fără spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A. colectată datorată.

Plătitorii de TVA îl completează pe baza următoarelor documente:

  • Documente tipizate comune și specifice (facturi fiscale sau alte documente legal aprobate) privind livrările de bunuri și/sau prestări servicii

  • Borderoul de vânzare (încasare)

  • Raport fiscal de închidere zilnică emis de casele de marcat

Jurnalul de vânzări trebuie să conțină următoarele informații:

  • denumire client

  • cod fiscal

  • număr document

  • dată document

  • total factură

  • baza TVA

  • valoare TVA – pentru cei înregistrați ca plătitori de TVA

La cine circulă jurnalul de vânzări?

Jurnalul de vânzări se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi sau documente înlocuitoare) privind vânzările de valori materiale sau prestări de servicii, precum și pe baza Borderoului de vânzare (încasare) din ziua de… (cod 14-6-15/a).

Jurnalul de vânzări circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Jurnalul de vânzări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

 

Cum se întocmește jurnalul de vânzări cu ajutorul Facturis?

Pentru întocmirea jurnalului de vânzări, cu ajutorul Facturis, se selectează criteriile dorite și anume: numele produsului, numele clientului, documentele ale căror produse vor apărea în situație și intervalul de timp pentru care se dorește raportul. După selectarea acestor criterii se apasă butonul AFIȘEAZĂ.

Dacă doriți afișarea raportului pentru toate punctele de lucru, bifați acest lucru în cadrul câmpului Toate punctele de lucru.

Meniul Facturis vă permite vizualizarea unui raport care cuprinde toate produsele vândute, prețul acestora, documentele pe baza cărora au fost vândute, valoarea de intrare și valoarea TVA colectată.

Jurnalul de vânzări poate fi exportat în fișier Excel, CSV, Text, fișier delimitat de Pipe(l) sau se poate printa.

 MODELE DE JURNALE VÂNZĂRI ÎNTOCMITE CU FACTURIS

jurnal pentru vanzari

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre jurnalul de cumpărări

Ce este jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări este un document de înregistrare a cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii, cu ajutorul căruia se stabilește, lunar, taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

Acesta reprezintă un registru auxiliar al registrului jurnal care evidențiază toate bunurile achiziționate care au TVA și este folosit pentru întocmirea decontului TVA.

Concret, jurnalul de cumpărări este un tabel cu situația facturilor de achiziții de la furnizori și este o evidență obligatorie pentru toate persoanele fizice autorizate, fie că sunt plătitoare de TVA sau nu.

La ce servește jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări servește ca:

  • jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;

  • document de stabilire lunara a taxei pe valoarea adăugată deductibilă;

  • document de control al unor operații înregistrate in contabilitate.

Cum se întocmește jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de vânzări se întocmește într-un singur exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri, precum Facturis, și are paginile numerotate. În acesta se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și fără spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Jurnalul de cumpărări se întocmește ca un jurnal separat pentru cumpărări de bunuri și servicii pentru nevoile firmei și, separat, pentru cumpărări de bunuri (mărfuri) care se vând ca atare.

Jurnalul de cumpărări poate fi întocmit într-un fișier Excel sau Word sau, mai simplu, cu ajutorul unui program de facturare și gestiune stocuri (precum Facturis) și trebuie să conțină următoarele informații obligatorii:

  • denumire furnizor

  • cod fiscal

  • număr document

  • dată document

  • total factura

  • bază TVA

  • valoare TVA – pentru cei înregistrați ca plătitori de TVA).

La cine circulă jurnalul de cumpărări?

Jurnalul de cumpărări se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau de prestări servicii.

Jurnalul de cumpărări circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Jurnalul de vânzări se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

IMPORTANT! Dacă aveți TVA la încasare, jurnalul de cumpărării se listează numai după ce ați operat casa și banca.

Cum se întocmește jurnalul de cumpărări cu ajutorul Facturis?

Pentru întocmirea jurnalului de vânzări, cu ajutorul Facturis, este necesar să selectați perioada de timp pentru care doriți afișarea cumpărărilor sau să apăsați butonul Caută, dacă doriți să găsiți ceva specific.

Jurnalul de vânzări poate fi exportat în fișier Excel, CSV, Text, fișier delimitat de Pipe(l) sau se poate printa.

MODELE DE JURNALE VÂNZĂRI ÎNTOCMITE CU FACTURIS

jurnal cumparari

07 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre sistemul split TVA

Ce înseamnă sistemul split TVA?

Sistemul split TVA sau sistemul de plată defalcată a taxei pe valoarea adăugată implică obligația firmelor și a profesioniștilor să achite TVA-ul într-un cont special începând cu prima lună a anului 2018.

 

Acest sistem a fost stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 23/2017 și se aplică opțional începând cu 1 octombrie 2017, până la data de 31 decembrie 2017 și, obligatoriu, de la 1 ianuarie 2018, pentru facturile emise și avansurile încasate după această dată.

 

Important de menționat este că firmele plătitoare de TVA sunt încurajate să utilizeze mecanismul începând de luna viitoare, prin oferirea unor facilități fiscale.

 

Care este scopul sistemului split TVA?

 

Potrivit actului normativ, mecanismul de split TVA are ca scop “aducerea pe picior de egalitate a contribuabililor“, prin eliminarea concurenței neloiale și a avantajelor obținute de cei care nu își plătesc datoriile către stat și utilizează resursele financiare din TVA pentru alte scopuri.

 

Cum se aplică sistemul split TVA?

 

Sistemul de split TVA se aplică tuturor firmelor care sunt plătitoare de TVA și presupune crearea unuia sau mai multor conturi separate pentru plata acestei taxe.

 

Conturile speciale pentru operațiunile legate de plata și încasarea TVA-ului vor fi deschise la Trezoreria statului și/sau la bănci, în funcție de operațiunile efectuate. Din acest cont firma nu va putea retrage bani, ci doar primi de la clienții pe care îi are. Astfel, o firmă poate avea și două sau mai multe conturi de TVA.

Conturile pentru firmele plătitoare de TVA vor fi deschise fie la Trezorerie, în mod gratuit și fără perceperea de comisioane, fie la bănci, acolo unde conturile de TVA vor fi comisionate conform regulilor fiecărei unități bancare.

Să luăm de exemplu, Trezoreria. Aceasta va deschide gratuit și automat câte un cont de TVA pentru toți operatorii economici plătitori de TVA, fără a fi necesară o solicitare scrisă din partea acestora și fără a fi percepute comisioane. Conturile deschise la această instituție vor putea fi folosite doar pentru plățile în lei și vor fi necesare, printre altele, pentru încasarea sumelor de la instituțiile de stat.

Pentru operațiuni, precum tranzacțiile cu alte companii private, firmele vor avea nevoie de cel puțin un cont de TVA deschis la o bancă. Potrivit normelor în vigoare, băncile vor putea deschide din oficiu conturi de TVA pentru toți clienții lor care sunt înregistrați în scop de TVA, cu mențiunea că trebuie să îi informeze pe aceștia despre deschiderea contului și care va fi costul de administrare, respectiv care vor fi comisioanele practicate.

Contul de TVA deschis de bancă va putea fi validat de către contribuabili în termen de 90 de zile, în caz contrar banca are obligația de a-l închide.

Spre deosebire de Trezorerie, la bănci vor putea fi deschise și conturi în valută, astfel că o firmă ajunge să aibă două conturi de TVA deschise: un cont de TVA pentru plățile în lei, deschis la Trezorerie, și un cont de TVA pentru plățile în valută, deschis la o bancă.

În funcție de situația și de necesitățile fiecărei firme, pot fi deschise și mai multe conturi, astfel că o firmă cu cod de TVA va putea avea un număr nelimitat de conturi de TVA.

Să le luăm, totuși punctual. Așadar, noul mecanism de split TVA presupune următoarele:

deschiderea unui cont de TVA de către persoanele impozabile, inclusiv instituțiile publice, înregistrate în scopuri de TVA;

plata de către beneficiari – instituții publice, persoane impozabile, cu excepția persoanelor fizice neînregistrate și care nu au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA, a TVA aferente operațiunilor taxabile în contul distinct de TVA al furnizorului/prestatorului;

virarea/depunerea TVA aferente încasărilor în numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar de către furnizor/prestator în contul său de TVA în termen de șapte zile de la încasare;

utilizarea sumelor din acest cont distinct de TVA pentru achitarea de către furnizor/prestator a taxei aferente achizițiilor sale furnizorilor/prestatorilor săi, precum și a taxei datorate bugetului de stat;

posibilitatea transferului de sume din conturile de TVA în alt cont de către titular doar cu aprobarea ANAF;

interzicerea retragerii în numerar a unor sume din contul de TVA.

 

Ce se încasează în contul de TVA?

 

În conturile de TVA se vor încasa sumele provenind din:

TVA aferentă vânzărilor de bunuri/prestărilor de servicii;

depunerile de TVA pentru vânzările încasate cu numerar sau prin cardul bancar;

transferurile din alte conturi de TVA;

transferuri din contul curent deschis fie la aceeași instituție bancară, fie la trezorerie;

sume încasate ca urmare a unor corecții apărute în urma unor erori materiale;

sume reprezentând transferul de TVA între membrii grupului fiscal unic;

sume încasate ca urmare a corectării facturilor sau ca urmare a ajustării bazei de impozitare a taxei pe valoare adăugată.

 

Ce facilități se acordă persoanelor care optează pentru aplicarea sistemului de plată defalcată a TVA începând din luna octombrie a acestui an?

 

Persoanele plătitoare de impozit pe profit și microîntreprinderile ce optează pentru plata defalcată a TVA începând cu 01 octombrie 2017, beneficiază de o reducere de 5% ce se aplică la următoarea bază de calcul:

impozitul pe venitul microîntreprinderii aferent trimestrului al IV – lea 2017;

impozitul pe profit aferent trimestrului al IV-lea 2017 pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit prin plăți anticipate trimestriale egale;

pentru o pătrime din impozitul pe profit al anului 2017 pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit ce determină impozitul în sistem real.

 

O altă facilitate constă în anularea penalităților de întârziere aferente TVA, dacă contribuabilii au datorii la bugetul de stat reprezentând TVA de plată la data de 30 septembrie 2017.

 

Ce plăți pot fi făcute din contul de TVA?

Din contul de TVA se pot efectua următoarele plăți:

TVA achitată în contul de TVA al furnizorului;

TVA plătită la bugetul de stat;

transferul în alt cont de TVA al titularului;

corecții de TVA pentru care restituirea se efectuează în alt cont de TVA;

corecții aferente ajustării bazei de TVA ca urmare a corectării facturilor, pentru care plata se efectuează într-un alt cont de TVA;

restituiri în contul curent al titularului, în limita alimentării inițiale;

sumele reprezentând TVA decontate în cadrul grupului unic.

 

Cum afectează sistemul split TVA activitatea firmei?

Noua măsură presupune apariția unui circuit financiar suplimentar, separat de cele deja existente în sistemul actual. Deși, la nivel declarativ deocamdată, evaziunea fiscală cu TVA și frauda cu returnări ilegale de TVA ar urma să scadă, prevederea ar putea da naștere mai multor probleme.

 

Cea mai evidentă dintre acestea este faptul că deschiderea unui nou cont bancar va genera costuri, din cauza comisioanelor bancare.

 

În plus, fiecare plată prin intermediul băncii se va face prin două ordine de plată: unul pentru contravaloarea bunului sau serviciului achiziționat, iar altul pentru TVA-ul aferent. Vorbim, așadar, despre dublarea comisioanelor bancare și a timpului necesar procesării operațiunilor de plată.

 

Firmele nu vor putea folosi banii din contul de TVA. Așadar, societățile nu vor mai putea să compenseze direct TVA-ul plătit cu TVA-ul colectat, iar toate companiile din Romania vor trebui să ceară rambursare de TVA, respectiv aprobare pentru folosirea banilor din contul de split TVA.

 

De asemenea, din momentul introducerii split TVA, firmele vor fi nevoite să facă față obligațiilor scadente cu suma fără TVA. Cu TVA-ul indisponibil pentru utilizare, firmele vor fi nevoite să se asigure că facturile pe care le emit vor fi plătite la timp, deoarece orice întârziere le-ar putea provoca incapacitatea de plată.

 

Investițiile ar putea fi descurajate, din cauza faptului că procedurile se realizează cu dificultate. De exemplu, investițiile în retehnologizare nu vor mai părea a fi rentabile ca timp și efort, ceea ce ar provoca o pierdere de competitivitate.

 

Un alt punct important este creșterea cheltuielilor pentru plata onorariilor contabililor. Implementarea sistemului split TVA implică schimbări profunde ale sistemelor informatice utilizate de către contabili pentru înregistrarea operațiunilor realizate, astfel că ne putem aștepta la o creștere a cheltuielilor contabile.

 

Ce se întâmplă în cazul unei greșeli la plata defalcată a TVA-ului?

În cazul unei greșeli sau întârzieri la plata defalcată a TVA-ului, ordonanța de urgență nr.23/2017 prevede:

stabilirea unei perioade de grație de șapte zile lucrătoare în cadrul căreia să se corecteze erorile;

în cazul în care erorile nu vor fi corectate în termenul de șapte zile lucrătoare, se va aplica o penalitate de 0,06% pe zi din valoarea TVA, dar nu mai mult de 30 de zile;

după termenul de 30 de zile, pentru fapte precum nevirarea în contul de TVA al furnizorului sau debitarea eronată a contului de TVA, se va aplica o amendă de 50% din suma reprezentând TVA, iar pentru fapte precum nevirarea sumelor reprezentând TVA din contul curent al titularului în contul de TVA al acestuia sau plata TVA datorată furnizorului din alt cont decât contul de TVA se va aplica o amendă de 10% din suma reprezentând TVA.

 

01 Sep 2017

De ce ar trebui să folosească un antreprenor la început de drum un program de emis toate documentele unei firme?

Dacă vă aflați la început de drum cu afacerea dumneavoastră, știți deja că sunt o mulțime de lucruri de care trebuie să vă ocupați. Astfel, indiferent dacă aveți o companie mică sau mijlocie, sau dacă sunteți freelancer, la început de drum, știți deja cât de prețios este timpul și nu vă permiteți să îl pierdeți cu detalii care nu fac neapărat obiectul muncii dumneavoastră.

Să luăm, de exemplu, zona de contabilitate. Dacă nu ați lucrat în domeniu sau nu aveți un hobby în această direcție, cu siguranță că o mulțime de termeni sunt reale necunoscute pentru dumneavoastră. Astfel că o soluție la îndemână ar putea fi un contabil sau consultanța financiară. Doar că ambele variante sunt costisitoare și necesită timp.

Din fericire, aceste lucruri care par extrem de complicate, precum gestiunea și facturarea, pot fi ținute sub control ușor și rapid, cu ajutorul unui program precum Facturis.

De ce ar trebui să folosiți un program de emis toate documentele unei firme?

Răspunsul este simplu: economisiți timp. Dar, evident, beneficiile nu se opresc aici:

  • Scăpați de tipizate. Gata cu teancurile de hârtii care par mereu că se rătăcesc în cele mai ascunse cotloane ale biroului!

  • Puteți emite facturile electronic rapid. Iar cu Facturis Online (varianta cloud), puteți emite facturi și chitanțe de oriunde v-ați afla.

  • Nu există greșeli, corecturi vizibile sau ștersături. Toate datele se autocompletează, astfel că nu există riscul de a stâlci numele unui client, de exemplu. Mai mult decât atât, calcularea se face automat.

  • Veți face o impresie bună clienților dumneavoastră. Profesionalismul este un lucru care, pe lângă faptul că va atrage respectul și aprecierea clienților dumneavoastră, îi va determina pe aceștia să vă recomande mai departe. Iar acest tip de reclamă este extrem de valoros, mai ales pentru o afacere aflată la început de drum. Cu Facturis, puteți să personalizați factura cu sigla firmei și, de asemenea, puteți adăuga o imagine de fundal pe toate facturile emise de dumneavoastră. În plus, puteți crea un backup al datelor dumneavoastră, astfel încât să puteți sta liniștiți ca acestea nu se vor pierde, nici măcar în cazul unei întâmplări neprevăzute.

  • Veți fi la curent cu fiecare modificare apărută în lege. Acest tip de program de contabilitate primară este adaptat legislației în vigoare, astfel că veți fi 100% în pas cu legea.

  • Aveți la îndemână tutoriale explicite, despre cum se utilizează programul, care este atât de simplu, încât este posibil să nu apelați la ele decât foarte rar.

  • Asistența tehnică este gratuită și la dispoziția dumneavoastră, astfel că lucrurile vor merge exact așa cum vă doriți.

 

01 Sep 2017

Cum vă ajută un program de contabilitate primară cu angajații?

Să țineți sub control o afacere nu e lucru ușor, mai ales atunci când depindeți de alte persoane. De la furnizori, la colaboratori și, în special, la angajați, colaborarea eficientă va fi mereu cheia către succesul unui business.

Dar, deasupra acestor colaborări, domnește legea. Și, cu toate modificările apărute, dar mai ales cele care se anunță, treburile par că se complică. Să luăm, de exemplu, plata TVA-ului defalcat, subiect atât de intens dezbătut și mediatizat în ultima perioadă. Ultimele informații arată că modelul dorit de către Ministerul Finanțelor va fi amânat până pe 1 ianuarie 2018, dar până atunci rămânem, însă, cu diverse situații repetitive, precum plata salariilor.

Care este soluția?

Cea mai simplă, ieftină și la îndemână soluție ar fi utilizarea unui program de facturare si gestiune stocuri (contabilitate primară). Astfel, veți avea la dispoziție un nomenclator în care puteți adăuga sau șterge angajați și, de asemenea, să introduceți dispozițiile de plată în registrul de casă. Veți avea, așadar, mereu la îndemână lista angajaților și salariile plătite fiecăruia în parte.

Cum vă ajută un program de contabilitate primară cu angajații?

Un program de facturare și gestiune stocuri vă ajută să vă țineți sub control afacerea. Există o gestiune a tipizatelor, astfel că puteți supraveghea și controla oricând angajații.

De exemplu, în cazul Facturis online, puteți folosi programul de oriunde și de pe orice tip de dispozitiv: laptop, smartphone sau tabletă. Programul permite folosirea mai multor conturi simultan, datorită faptului că este un program de facturare în cloud.

În plus, indiferent de câți angajați ai firmei dumneavoastră au nevoie sa folosească un astfel de program, resursele cloud ale softului de facturare online sunt mereu disponibile. Se pot configura puncte de lucru ale aceleași societăți, puteți crea un număr nelimitat de utilizatori cărora să le acordați diferite drepturi asupra meniurilor din program și se pot emite oricâte documente doriți. Se pot vizualiza operațiunile pe fiecare punct de lucru, astfel că nu va mai fi necesara deplasarea dumneavoastră până acolo. Acte precum facturile, chitanțele, rapoartele sau diferitele registre pot fi emise, așa cu menționam mai sus, de oriunde și de către orice angajat căruia îi permiți accesul.

30 Aug 2017

Programe de contabilitate primară (facturare și gestiune stocuri) versus programele de contabilitate

Ce sunt programele de contabilitate primară?

Programele de contabilitate primară ajută companiile mici sau mari să reducă semnificativ costurile (în timp și bani) și, în același timp, ajută antreprenorul cu date în timp real despre afacerea sa, pentru a lua cele mai bune decizii.

Concret, un program de contabilitate primară ajută la întocmirea documentelor primare (facturi, NIR-uri, bonuri de consum, chitanțe, dispoziții de plată și de încasare, deconturi, registru de casă), la evidența clienților și a furnizorilor și la gestiunea stocurilor (intrări, ieșiri și evidența stocurilor).

Ce sunt programele de contabilitate?

Programele de contabilitate sunt programele care prelucrează în note contabile toate operațiunile de contabilitate primară pentru a face rapoartele necesare pentru declarațiile către instituțiile statului și pentru o imagine cât mai clară a afacerii grupată pe conturi, respectiv clase de conturi.

Programele de contabilitate includ și opțiunile unui program de contabilitate primară și se pot integra cu tot felul de module cu programe de tipul ERP / CRM / SFA.

Aceste programe sunt folosite și de către firmele de contabilitate sau de către departamentul de contabilitate al firmei.

Care este diferența între programele de contabilitate primară și cele de contabilitate generală?

Diferența dintre programele de contabilitate primară și cele de contabilitate generală constă, în primul rând, în complexitatea și diversitatea acțiunilor care pot fi efectuate cu ajutorul programelor.

În cazul unui contabil autorizat sau a unei firme de contabilitate, complexitatea acțiunilor efectuate și a muncii lor, dar și numărul de clienți pe care îi au, va necesita folosirea unui program de contabilitate generală.

Atunci când discutăm specific despre companii mici și mijlocii sau freelanceri, un program de contabilitate primară se va mula perfect pe nevoile lor și se va dovedi de un real ajutor la întocmirea documentelor primare, cu accent pe întocmirea rapoartelor necesare pentru declarațiile către instituțiile statului. Spunem acest lucru, pentru programele de contabilitate precum Facturis, sunt actualizate conform legislației în vigoare, lucru care va ușura, fără îndoială, munca unui antreprenor.

Ambele tipuri de programe au, însă, câteva avantaje comune: eficientizare și economisire de timp.

Care sunt avantajele unui program de contabilitate primară?

Un program de contabilitate primară oferă o serie de avantaje, precum faptul că economisiți timp și scăpați de tipizate și de eventualele greșeli. În plus, oferă profesionalism și vă oferă siguranța că sunteți în pas cu legea. Mai multe detalii despre avantajele utilizării unui program de contabilitate primară, precum Facturis, găsiți aici.

 

Care sunt avantajele unui program de contabilitate generală?

 

Un program de contabilitate generală va ajuta la eficientizarea documentelor financiar-contabile și la o mai bună organizare a lor, în funcție de client. Un avantaj foarte important este calcularea automată și corectarea rapidă a eventualelor greșeli.

În ambele cazuri, economia de timp și de bani și o mai bună organizare sunt cuvintele cheie.

30 Aug 2017

Ce opțiuni vitale ar trebui să aibă un program vânzare POS

Orice afacere care presupune interacțiunea zilnică și constantă cu clienții necesită un dispozitiv POS, care pe lângă multiplele sale avantaje, elimină erorile umane.

Ce este un program de vânzare POS?

Un program de vânzare POS este responsabil cu efectuarea vânzărilor folosind imprimante fiscale sau case de marcat fiscale utilizate în acest regim. Programul asigură desfășurarea procesului de vânzare cu amănuntul în orice tip de magazin și include multiple interfețe de vânzare specifice profilului magazinului respectiv.

La ce folosește programul de vânzare POS?

Rolul unui program de vânzare POS este să vă ajute să efectuați corect și rapid vânzările. În plus, pe lângă eliminarea eventualelor erori, vă ajută să verificați și să controlați în timp real tot ceea ce se înregistrează în sistem.

Ce opțiuni vitale ar trebui să aibă un program de vânzare POS?

Un program de vânzare POS trebuie să aibă câteva opțiuni care sunt vitale pentru afacerea dumneavoastră. De exemplu, Facturis oferă o serie de avantaje precum:

  • Interfața este concepută special pentru lucrul cu touchscreen pentru punctele de vânzare cu flux mare de bonuri fiscale.

  • Categoriile de produse și produsele sunt accesibile, datorită butoanelor afișate în partea stângă a interfeței POS.

  • Navigarea prin arborele de categorii produse este foarte ușoară, astfel că se ajunge rapid la produsul dorit.

  • Există toate funcțiile necesare printării rapide a bonului fiscal :

  • Ștergere produs dorit din bon

  • Adăugare la cantitate +1 +10 -1 -10 la orice produs din bonul fiscal

  • Modalități de plata Cash/Card sau combinate

  • Tipărire cod fiscal pe bon

  • Discount 5% și 10% direct din butoane și celelalte discounturi apăsând butonul de discount


interfata pos touchscreen cu tastatura

  • Interfața are propria tastatură, astfel că este foarte accesibilă, doar prin apăsarea unui buton


interfata pos touchscreen cu tastatura
Așadar, Facturis automatizează̆ cele mai frecvente operațiuni de vânzare și furnizează informații esențiale în activitățile de contabilitate și gestiune. Programul se învață rapid și oferă posibilitatea de configurare facilă a categoriilor de produse, a discounturilor și a butoanelor rapide de vânzare, fiind complet compatibil cu echipamentele din magazin.

24 Aug 2017

Totul despre raportul de producție

Ce este raportul de producție?

Raportul de producție este un document de înregistrare în contabilitatea de gestiune a firmei costurile efective pe comenzi, produse sau semifabricate. Pe scurt, raportul de producție reprezintă un document care reflectă procesul de producție.

La ce servește raportul de producție?

Raportul de producție servește ca:

  • document de înregistrare în contabilitatea de gestiune a firmei costurile efective pe comenzi, produse sau semifabricate, obiect (sau parte din obiect) de construcții, lucrări de întreținere și reparații etc…

  • document pentru determinarea costurilor efective pe unitatea de calculație

Ce conține raportul de producție?

Raportul de producție trebuie să conțină produsele finite care au rezultat din procesul de producție și materia primă care a stat la baza obținerii lor. Se întocmesc zilnic, iar pentru materia primă care s-a consumat se întocmesc bonuri de consum.

Concret, raportul de producție conține următoarele date:

  • denumirea formularului; numărul paginii;

  • denumirea unității; punctul de lucru;

  • denumirea produsul obținut, unitatea de măsura, cantitatea produsă, costul unitar de producție, valoarea producției, valoarea la preț de livrare;

  • denumirea materialelor consumate, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar,  valoarea materialelor consumate;

  • semnătura responsabil producție și semnătura de control.

Cum se întocmește raportul de producție?

Raportul de producție se întocmește zilnic, în două exemplare, pe baza rețetarului și a bonurilor de consum. Un exemplar rămâne în carnet, iar al doilea exemplar se trimite la departamentul financiar-contabil, unde este verificat și confruntat cu datele din evidența analitică.

După ce are loc verificarea, documentul se arhivează la departamentul financiar-contabil și la responsabilul cu procesul de producție.

Un program de contabilitate precum Facturis Stoc sa Facturis Magazin oferă posibilitatea completării raportului de producție zilnică într-un timp mai scurt și fără greșeli.

Calculele sunt făcute automat, astfel că veți avea certitudinea că informațiile finale sunt corecte. În plus, după salvarea documentului, se va printa raportul de producție și se va introduce automat un NIR cu produsele finite.

Modificările se fac cu ușurință, apăsând butonul Modifică din program, iar apăsând click-dreapta pe listă puteți exporta înregistrările în fișier Excel, CSV, text sau fișier delimitat de Pipe (I); printa unul sau mai multe rapoarte deodată sau modifica pe 0 rapoartele selectate.

10 Aug 2017

Tot ce trebuie să știi despre balanța de stocuri

Ce este balanța de stocuri? Balanța de stocuri este un procedeu al metodei contabilității, de verificare a exactității înregistrărilor și de centralizare a conturilor, bazat pe principiul dublei înregistrări.

La ce servește balanța de stocuri?

Balanța de stocuri servește la:

  • verificarea exactității înregistrărilor;

  • controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică;

  • întocmirea situațiilor financiare

Cum se întocmește balanța stocurilor?

Balanța analitică a stocurilor se întocmește într-un singur exemplar, cel puțin anual, la încheierea exercițiului financiar sau la termenele de întocmire a situațiilor financiare periodice, la alte perioade prevăzute de actele normative în vigoare și ori de câte ori se consideră necesar.

Balanța de stocuri cuprinde pentru toate conturile unității următoarele elemente:

  • denumirea unității

  • denumirea formularului

  • data pentru care se întocmește

  • simbolul și denumirea conturilor;

  • soldurile inițiale debitoare și creditoare;

  • totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente, după caz;

  • rulajele curente debitoare și creditoare;

  • totalul rulajelor debitoare și creditoare, după caz;

  • totalul sumelor debitoare și creditoare;

  • soldurile finale debitoare sau creditoare

  • semnături: conducătorul departamentului financiar-contabil și persoana care întocmește documentul (după caz)

Unde circulă balanța de stocuri?

Balanța de stocuri nu circulă, deoarece este un document de sinteză. Aceasta se arhivează la departamentul financiar-contabil.

Cum se calculează balanța de stocuri?

Balanța de stocuri în luna se calculează atât cantitativ, cât și valoric, pentru fiecare articol și gestiune în parte. Ea cuprinde coloanele de stoc inițial, intrări, ieșiri și stoc final, pe partea cantitativă și sold inițial, intrat, ieșit și sold final pe partea valorică.

De ce să folosești un program de gestiune stocuri pentru balanța de stocuri?

Un program de gestiune stocuri, precum Facturis, oferă, pe lângă rapiditate și simplificare a muncii, posibilitatea corectării eventualelor greșeli și calculare automată.

La toate beneficiile de mai sus se adaugă și eficientizarea: poți vizualiza balanța stocurilor doar pentru un produs sau pe o gestiune anume, prețul cu sau fără TVA (în funcție de opțiunea bifată) sau prețul de intrare, respectiv de ieșire (în funcție de opțiunea bifată).

Model balanță stocuri printată cu Facturis

balanta stocuri

10 Aug 2017

Totul despre NIR – Notă Intrare recepție

Ce este nota de intrare recepție (NIR)?

Nota de recepție și constatare de diferențe este numele corect pentru bine cunoscutul NIR și este un document pentru recepția bunurilor aprovizionate și, în același timp, este un document justificativ pentru încărcarea în gestiune.

Document care se întocmește de către comisia de recepție și de către gestionar cu ocazia recepționării mărfurilor sosite la depozit. Documentul cuprinde date privind actele însoțitoare, denumirea materialelor, a ambalajelor și a materialelor refolosibile din dezambalare, codul, cantitățile și valoarea mărfurilor selecționate, procentul și valoarea rabatului comercial.

La ce servește nota de intrare recepție (NIR)?

NIR-ul servește ca:

  • document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

  • document justificativ pentru încărcare în gestiune;

  • act de proba în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

  • document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Când se folosește NIR-ul ca document de recepție?

NIR-ul se folosește ca document distinct de recepție în cazul:

  • bunurilor materiale cuprinse într-o factura sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

  • bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;

  • bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

  • bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

  • bunurilor materiale care prezinta diferențe la recepție;

  • mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenta se tine la preț de vânzare cu amănuntul sau en gros (cod 14-3-1/aA).

În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc…).

Cum se întocmește nota de intrare recepție (NIR)?

Nota de intrare și recepție (NIR), se întocmește la sosirea mărfurilor de la furnizor și la intrarea acestora în gestiunea unității. NIR-ul se completează în baza facturilor sau a avizului de însoțire a mărfii.

Nota de intrare recepție și constatare de diferențe se întocmește în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constata diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factura sau la avizul de însoțire a mărfii.

Datele de pe verso NIR-ului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție.

Unde circulă nota de intrare recepție (NIR)?

Aceasta nota de intrare recepție circula:

  • la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele);

  • la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii);

  • la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

NIR-ul se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Ce date trebuie să conțină nota de intrare recepție (NIR)?

Conținutul minimal obligatoriu de informații al NIR-ului este următorul:

  1. pentru formularul cod 14-3-1A:

  2. denumirea unității;

  3. denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

  4. numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii;

  5. numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționata, prețul unitar și valoarea;

  6. numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție; data primirii în gestiune și semnătura gestionarului;

  7. pentru formularul cod 14-3-1/aA:

Pe lângă informațiile de la lit. a) (mai puțin prețul unitar și valoarea), sunt obligatorii și informațiile următoare:

  • prețul de achiziție al cantității recepționate;

  • adaosul comercial unitar și total;

  • prețul de achiziție unitar plus adaosul comercial;

  • valoarea la preț de vânzare, inclusiv tva

Orice factură fiscală trebuie însoțită de NIR. Datele care trebuie completate diferă de la un depozit en-gros sau magazin cu desfacere cu amănuntul.

La depozit en-gros se completează:

  • nr. crt., denumirea sortimentului

  • u. m.(unitate măsură)

  • cantitatea

  • preț pe bucata fără tva

  • valoarea

  • TVA

  • valoare totală

La magazine cu desfacere cu amănuntul, în plus față de depozit, se va completa și:

  • preț achiziție

  • adaos

  • preț de vânzare – care trebuie sa corespunda cu prețul din vitrina/raft

Modele de NIR printate cu Facturis

Model de nir fara TVA 1 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir fara TVA 2 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 1 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 2 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

Model de nir cu TVA 3 (Model nota receptie si constatare diferente)

model nir

08 Aug 2017

Totul despre fișă client și fișă furnizor

Atunci când aveți o afacere, aveți de a face constant cu clienți și furnizori. Pentru a fi cât mai eficient și a ști exact care este relația cu aceștia, este important să aveți două tipuri de fișe: client și furnizor.

Ce este fișa client?

Fișa client este un raport care afișează, în ordine cronologică, toate operațiile economice după documentele de evidență: facturi, chitanțe și alte operațiuni, introduse de către utilizator.

În cadrul fișei client se totalizează rulajele pe perioada respectivă, în vederea întocmirii balanței de verificare a conturilor analitice sau a situațiilor de solduri, se face totalul cumulat al rulajului pe debit si credit, precum si soldul contului, în vederea întocmirii balanței de verificare a conturilor sintetice.

Ce este fișa furnizor?

Fișa Furnizor este un raport care afișează în ordine cronologica toate operațiile economice după documentele de evidență: facturi, chitanțe și alte operațiuni introduse de către utilizator. În acest fel se poate afișa, în orice moment, soldul unui furnizor.

Ce conține o fișă client/furnizor?

În general, o fișă client, respectiv o fișă furnizor, conține următoarele informații:

  • Cod – câmp obligatoriu, reprezentând un cod unic de identificare pentru fiecare partener. În cazul în care folosiți un program de contabilitate, acesta vă propune un cod (următorul după ultimul cod introdus), dar puteţi introduce orice alt cod, cu condiţia să nu mai existe deja. Odată introdus, acest cod nu mai poate fi modificat.

  • Denumire – denumirea partenerului;

  • CUI – codul unic de identificare al partenerului;

  • Nr. Reg. Comerț – numărul de înregistrare la Registrul Comerțului;

  • Client sau Furnizor – bifaţi caseta corespunzătoare tipului de partener pe care îl creaţi;

  • Blocat – bifaţi caseta pentru blocarea posibilității lucrului cu partenerul

Observaţie: în cazul în care lucrați cu un program de contabilitate precum Facturis, iar aceeași companie este şi client şi furnizor, nu este necesară crearea a două fişe separate, ci este suficientă bifarea celor două casete, Furnizor şi Client.

Cum se vizualizează fișa client într-un program de contabilitate

În cadrul meniului programului Facturis se poate vizualiza fișa client. Puteți selecta fișa unui anumit client, toate fișele clienților, fișele clienților cu sold pozitiv, soldul clienților, soldul clienților cu sold pozitiv sau facturile neachitate (din ultimele facturi).

Cum se vizualizează fișa furnizor într-un program de contabilitate

În cadrul meniului programului Facturis se poate vizualiza fișa furnizor. Puteți selecta fișa unui anumit furnizor, toate fișele furnizorilor, fisele furnizorilor cu sold pozitiv, soldul furnizorilor sau soldul furnizorilor cu sold pozitiv.

Model fisa client in Facturis

fisa client

Model fisa client in pdf

07 Aug 2017

Ce este bonul de consum și cine îl folosește?

Ce este bonul de consum

Bonul de consum este un document care justifică eliberarea din magazie a materialelor care vor intra în procesul de producție. Mai exact, este un document justificativ de gestiune a stocurilor, de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Cum se întocmește bonul de consum?

Documentul se întocmește în două exemplare, fie de către entitatea, respectiv departamentul care eliberează bunurile, fie de către solicitant. Întocmirea are loc pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de către compartimentul care efectuează lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de către alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.

Atenție! Bonul de consum se poate întocmi și într-un singur exemplar, în condițiile utilizării tehnicii de calcul.

În principiu, bonul de consum se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiași cont de materiale, loc de depozitare și loc de consum.  În situația în care materialul solicitat lipseste din depozit, se procedează în felul următor:

  • în cazul bonului de consum se completează rubrica cu denumirea materialului înlocuitor, după ce, în prealabil, pe verso se obțin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;

  • în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat pentru materialul înlocuitor sau se înscrie pe un rând liber în cadrul aceluiași bon de consum

În bonul de consum, coloanele “Unitatea de măsură” si “Cantitatea necesară” de pe rândul 2 se completează în cazul când se solicită și se eliberează din magazie materiale cu două unități de măsură.

Dacă operațiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea “predat în timpul inventarierii”.

Cine folosește bonul de consum?

Bonul de consum circulă la persoanele autorizate care aprobă eliberarea bunurilor, la persoanele care eliberează bunurile pentru intrarea în folosință, urmând a fi semnate de predare-primire de către gestionar şi persoana care preia bunurile, iar în cele din urmă la departamentul financiar-contabil pentru a înregistra bonul de consum. În cazul în care este necesară înlocuirea materialelor, bonul de consum trebuie să ajungă şi la persoanele care aprobă utilizarea materialelor înlocuite.

 

Bonul de consum se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

  Ce informații trebuie să conțină bonul de consum?  

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

  • denumirea unității;

  • denumirea formularului;

  • produsul/lucrarea (comanda); norma; bucăți lansate;

  • numărul documentului; data eliberării (ziua, luna, anul); numărul comenzii;

  • denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea necesară; U/M; cantitatea eliberată;

  • prețul unitar sau valoarea, după caz;

  • data și semnătura gestionarului și a primitorului

 

Cum se emite bonul de consum simplu?

Cea mai simplă variantă este utilizarea unui program de contabilitate primară, precum Facturis, care pe lângă rapiditate și simplificare a muncii, oferă și posibilitatea corectării eventualelor greșeli (de exemplu, eliminiarea unui produs/serviciu din listă) și calculare automată.

MODEL BON DE CONSUM/DE TRANSFER

  • Model bon de consum printat cu programul Facturis model bon de consum
  • Diferite tipizate pentru bonul de consum colectiv tipizat bon de consum colectiv bon de consum colectiv
27 Jul 2017

Tot ce trebuie să știi despre inventar

Ce reprezintă inventarul?

Inventarul conține stocul unei gestiuni la un moment dat, la care se pot aduce modificări după realizarea inventarului asupra mărfurilor aflate în stoc.

Lista de inventariere servește ca:

  • document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiunile unității;

  • document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor şi în contabilitate a plusurilor şi minusurilor constatate;

  • document pentru întocmirea Registrului inventar

  • document centralizator al operațiunilor de inventariere.

Cum se întocmește inventarul?

Lista inventar se întocmește în două exemplare la locurile de depozitare, pe gestiuni și conturi de materiale, mărfuri și ambalaje, și este semnată de către membrii comisiei de inventariere, de către gestionar și contabilul care ține evidența gestiunii de stocuri. În cazul predării-primirii gestiunii de stocuri, listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care un exemplar pentru gestionarul care predă, un exemplar pentru gestionarul care primește gestiunea, iar un exemplar pentru contabilitate.

Persoanele juridice pot întocmi lista de inventariere cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a datelor, cu condiția ca listele să cuprindă elementele minimale obligatorii.

Pentru bunurile deteriorate total sau parțial, degradate, precum și pentru cele fără mișcare sau cele care nu mai pot fi valorificate, se întocmesc liste de inventariere separate.

Ce conține inventarul?

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului de listă inventar este următorul:

  • denumirea formularului;

  • data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului listă inventar;

  • denumirea unității;

  • gestiunea;

  • locul de depozitare;

  • numărul curent;

  • denumirea bunurilor inventariate;

  • unitatea de măsură; cantitatea;

  • prețul unitar de înregistrare în contabilitate;

  • valoarea contabilă;

  • valoarea de inventar;

  • deprecierea: valoarea, motivul, după caz;

  • comisia de inventariere: numele și prenumele, semnătura;

  • gestionar și gestionar primitor (în cazul predării – primirii gestiunii de stocuri): numele și prenumele, semnătura;

  • contabilitate: numele și prenumele, semnătura

Cine semnează inventarul?

În cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi, listele de inventariere se semnează de către toți gestionarii sau de către persoanele care au calitatea de gestionari, iar în cazul predării-primirii gestiunii de stocuri, acestea trebuie semnate, atât de către persoana care predă gestiunea, cât și de către gestionarul care primește gestiunea.

Cum se trec în inventar bunurile care nu pot fi măsurate?

Pentru bunurile aflate în ambalaje originale intacte, lichidele a căror cantitate faptică nu se poate stabili prin transvazare și măsurare sau mărfurile în vrac etc…, a căror inventariere prin cântărire sau măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, în listele de inventariere se menționează modul în care s-a făcut inventarierea și datele tehnice care stau la baza calculelor.

În listele de inventariere se înscriu stocurile faptice stabilite de către comisia de inventariere prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz.

Datele privind bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere imediat după determinarea cantităților inventariate, în ordinea în care ele au fost grupate, ținându-se seama de dimensiunile și unitățile de măsura cu care figurează în evidența de la locurile de depozitare și în contabilitate. Evaluarea stocurilor faptice în listele de inventariere se face cu aceleași prețuri folosite la înregistrarea bunurilor în contabilitate.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii prin compararea stocului faptic valoric al bunurilor inventariate cu soldul scriptic din contabilitate, se procedează la o verificare amănunțită a exactităților tuturor evaluărilor, calculelor, totalizărilor și înregistrărilor din contabilitate și din evidența de la locurile de depozitare. Greșelile identificate cu această ocazie trebuie corectate înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii.

La cine ajunge lista inventar?

Lista inventar circula:

  • la gestionar (gestionari, în cazul predării-primirii gestiunii), pentru semnarea fiecărei file a listei, menționând pe ultima filă a listei că toate cantitățile au fost stabilite în prezenta sa (lor), că bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa (lor), că nu mai are (au) bunuri care nu au fost supuse inventarierii, precum și faptul că prețurile, cantitățile, calitățile și unitățile de măsura au fost stabilite în prezenta sa (lor) și nu are (au) obiecțiuni de făcut;

  • la membrii comisiei de inventariere, pentru semnarea fiecărei file a listei, calcularea listelor de inventariere, întocmirea recapitulării listelor de inventariere, stabilirea minusurilor sau a plusurilor valorice, stabilirea perisabilităților, conform dispozițiilor legale, în cadrul procesului-verbal al rezultatelor inventarierii;

  • la compartimentul financiar-contabil, unde se efectuează confruntarea între raportul de gestiune predat la contabilitate și valoarea totală a inventarului faptic. Totodată, se iau masuri pentru corecta determinare a valorii deprecierilor constatate și înregistrarea în contabilitate a ajustărilor pentru depreciere;

  • la conducătorul compartimentului financiar-contabil și la oficiul juridic, împreună cu procesele-verbale cuprinzând cauzele degradării, deteriorării bunurilor, numele persoanelor vinovate și cu procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, pentru avizarea propunerilor făcute de către comisia de inventariere;

  • la conducătorul unității, împreună cu procesele-verbale sus-menționate, pentru a decide asupra soluționării propunerilor făcute.

Lista inventar se arhivează:

  • la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

  • la compartimentul de verificări gestionare (exemplarul 2)

Inventar permanent sau inventar intermitent?

Potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Inventarul permanent constă in evidenţierea in debitul conturilor de stocuri a valorii stocurilor  intrate, la preţ de înregistrare, iar in creditul acestora reflectându-se ieşirile din gestiune a  stocurilor. Soldul conturilor de stocuri reflectă valoarea bunurilor existente in gestiune, la preţ de înregistrare. În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiunile  de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.

Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza  inventarierii. Metoda inventarului intermitent constă în faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile din clasa 6.

În situaţia folosirii inventarului intermitent, în debitul conturilor de cheltuieli se reflectă atât valoarea stocurilor existente în gestiune la începutul perioadei, cât şi valoarea intrărilor înregistrate în cursul perioadei. Ieşirile se determină la sfârşitul perioadei prin luarea în considerare a stocului iniţial, a intrărilor în gestiune şi a valorii stocurilor finale. Stocurile finale se stabilesc prin inventariere şi se reflectă la sfârşitul perioadei în debitul conturilor de stocuri.

Cum faci ușor inventarul?

Inventarul se face mult mai ușor și mai rapid cu un program de contabilitate primara, precum Facturis. Cu ajutorul programului, puteți vizualiza lista de inventar care cuprinde stocul unei gestiuni la un moment dat și, totodată, se pot aduce modificări după realizarea inventarului asupra mărfurilor aflate în stoc.

27 Jul 2017

Totul despre avizul de însoțire a mărfii

Ce este avizul de însoțire a mărfii?

Avizul de însoţire a mărfii este un document financiar-contabil cu o utilizare complexă, care include în principal însoţirea bunurilor expediate în diverse scopuri, pe timpul transportului acestora.

De cele mai multe ori, în momentul în care are loc livrarea de bunuri, acestea vor fi însoțite de avizul de însoțire a mărfii, nu de factură.

La ce servește avizul de însoțire a mărfii?

Avizul de însoțire a mărfii servește drept:

  • document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz;

  • document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;

  • dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiaşi unităţi;

  • document de primire în gestiune, după caz;

  • document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit (prevăzută doar în Ordinul 3512/2008)

Cum se întocmește avizul de însoțire a mărfii și ce mențiuni trebuie să cuprindă

Avizul de însoţire se întocmeşte, în două sau mai multe exemplare, de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum şi în alte situaţii stabilite prin procedurile proprii ale unităţii.

De asemenea, avizul se întocmeşte pe baza dispoziţiei de livrare folosită pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau date pentru stimularea vânzării, după caz şi stă la baza înregistrării  zilnice în fişa de magazie de către gestionar sau persoana desemnată a cantităţilor de materiale intrate în gestiune şi a înregistrării în nota de recepţie şi constatare diferenţe a bunurilor materiale intrate.

În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiaşi unităţi, dispersate teritorial, precum şi al transportului bunurilor cedate cu titlu gratuit (mostre, bunuri date pentru stimularea vânzării sau testări la locul de desfacere, premii, materiale promoţionale etc…) avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea “Fără factură”, după caz.

Pe avizul de însoţire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terţi se face menţiunea “Pentru prelucrare la terţi”.

În celelalte situaţii decât cele prevăzute mai sus, se face menţiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însoţire a mărfii şi nu factura.

Avizele de însoțire a mărfii se completează ușor și rapid, cu ajutorul unui program precum Facturis. Caluclele se vor face automat, iar eventualele greșeli vor putea fi corectate extrem de ușor.

Elementele obligatorii ale unui aviz de însoţire a mărfii

Informațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină un aviz de însoțire a mărfii, pentru a corespunde temeiului legal sunt:

  • seria şi numărul avizului;

  • data emiterii;

  • datele de identificare ale furnizorului: denumire societate, adresă, CUI;

  • datele de identificare ale cumpărătorului: denumire societate, adresă, CUI;

  • denumirea, cantitatea şi preţul bunurilor livrate, după caz;

  • date privind expediţia: numele delegatului, serie şi număr CI, mijloc de transport, ora efectuării expediţiei;

  • data primirii în gestiune şi semnătura gestionarului primitor.

Facturarea avizului de însoţire a mărfii

Ulterior expedierii mărfii, în baza avizului, se va întocmi factura aferentă acestuia. Factura trebuie emisa cel târziu la data de 15 a lunii următoare întocmirii avizului. Aceasta va cuprinde o referire la numărul și data avizului respectiv.

Avize printate cu Facturis (modele)

 

27 Jul 2017

Tot ce trebuie să știi despre codurile de bare

Ce reprezintă codurile de bare?

Codurile de bare sunt o reprezentare codificată de date, destinată pentru citirea pe cale optică. Procedeul permite identificarea rapidă a unui produs si a caracteristicilor sale (natura, originea, tipul, greutatea, prețul), prin folosirea unui cititor optic de coduri (scanner electronic), conectat la un computer.

Un cod de baree are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general, fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de 1 sau mai multe bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare.

Codurile de bare mai poartă denumirea de UPC – unique product code.

Cum au apărut codurile de bare?

În 1932 un grup de studenți de la Universitatea Harvard conduși de Wallace Flint au demarat un proiect îndrăzneț: produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse și erau centralizate într-o bază de date.

Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948. Bernard Silver, un absolvent al institutului „Drexel Institute of Technology” din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a povestit prietenului său, profesor la același institut, Norman Joseph Woodland, despre comanda primită. Problema l-a fascinat pe tânărul Woodland, care a început să lucreze la acest proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost aceea de a folosi un tip de cerneală care sub acțiunea radiațiilor ultraviolete devine strălucitoare. Cei doi au creat un dispozitiv care funcționa, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era foarte costisitoare. Woodland era convis că ideea lor era bună, astfel că a renunțat la profesorat și s-a mutat în Florida unde avea mai mult timp de lucru.

Pe 20 octombrie 1949, Woodland și Silver au publicat o lucrare intitulată „Classifying Apparatus and Method” (Aparat și metodă de clasificat), în care majoritatea codurilor de bare descrise erau formate dintr-o serie de spirale. În timp ce cei doi le descriau ca simboluri, codurile lor de bare se asemănau foarte mult cu codurile de bare unidimensionale din prezent. Sistemul era realizat dintr-un model format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau fixate la distanțe variabile față de prima linie. Informația era codată prin prezența sau absența unei sau mai multor linii. Astfel se putea realiza identificarea a 7 produse diferite. Prin adăugarea mai multor linii era posibilă distincția între și mai multe produse. La un număr de 10 linii erau posibile 1023 (210-1) de clasificări diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland și Silver în 1952 a început să fie folosit ca model general de identificare a produselor. Din nefericire, Silver a murit în 1962, la 38 de ani, înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de bare în comerț.

Codurile de bare au început să fie folosite în comerț numai după 1966. „National Association of Food Chains” (Asociația națională a lanțurilor alimentare) a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui echipament care să poată realiza citirea codurilor de bare pentru o evidență și un inventar mult mai rapid al produselor.

 

Primul cititor de coduri de bare a fost instalat în anul 1967, la un magazin din Cincinnati, iar codurile de bare erau reprezentate după modelul realizat de Woodland și Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje, ci pe etichete pe care angajații magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare și identificare a produselor și a fost adoptat de toți producătorii și distribuitorii de produse.

În 1969, aceeași asociație a comandat la compania Logicon dezvoltarea unui sistem pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au fost realizarea standardului UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code, Codul de identificare universal al produselor alimentare), în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru identificarea produselor în SUA. A fost implementat de compania IBM și dezvoltat de George Laurer, care a continuat ideea lui Woodland și Silver (la vremea aceea Woodland era angajat IBM).

În iunie 1974, primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (care se numea pe atunci National Cash Register Co.) a fost instalat la supermarketul Marsh din Troy, Ohio. Pe 26 iunie 1974 a fost scanat și înregistrat primul produs cu cod de bare. Produsul era un pachet de 10 lame de gumă de mestecat, marca Wrigley. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur și simplu a fost o întâmplare. Din păcate istoria nu a păstrat și numele cumpărătorului. Astăzi, pachetul respectiv de gumă de mestecat este expus la „Smithsonian Institution’s National Museum of American History”.

Prima încercare de aplicare în industrie a identificării automate a fost demarată la sfârșitul anilor 1950 de către Asociația Americană a Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format de cod de bare. Etichetarea mașinilor și instalarea de cititoare a început la 10 octombrie 1967. După 7 ani erau etichetate 95 % din mașini. Din mai multe motive sistemul nu a putut funcționa și a fost în cele din urmă abandonat, în 1970. 11 ani mai târziu, în 1981, Ministerul Apărării al SUA a adoptat formatul de cod de bare Code39 în industria militară.

În 1992, Woodland a fost distins cu „National Medal of Technology” (Medalia națională a tehnologiei) de către președintele american George H. W. Bush. Nici unul din cei doi nu s-a gândit că invenția lor va deveni o afacere de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Care sunt avantajele codurilor de bare?

Inscripționarea unică oferită prin utilizarea codurilor de bare are o serie de avantaje:

  • permite un control eficient al stocurilor (introducerea/scoaterea automata din gestiune a produselor, urmărirea numerelor de serie)

  • selectarea automata a prețului

  • eliminarea erorilor generate de operarea umană

  • simplificarea operațiunilor de distribuție fizică

  • eliberarea imediată de bonuri complexe de către casele de marcat fiscale, cuprinzând informații detaliate pentru fiecare produs achiziționat

  • reducerea timpului de servire și de așteptare a cumpărătorilor.

În plus, dacă folosiți un program de facturare si gestiune stocuri precum Facturis, etichetele conținând coduri de bare vor fi printate ușor și rapid, iar modelul selectat își va păstra configurarea. Printarea etichetelor se va putea face la imprimanta cu rola de etichete autocolante și, așa cum spuneam mai sus, configurarea etichetelor se face o singură dată, la început.

Modele etichete printate din programul Facturis

18 Jul 2017

Tot ce trebuie să știți despre deviz

Ce este devizul?

Devizul este un document de evaluare anticipate a cheltuielilor material și a forței de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate.

Punctual, devizul reprezintă și documentația tehnico-economică prin care se stabilește costul unei construcții pe baza căreia are loc execuția și decontarea lucrărilor de construcții-montaj.

Devizul general

Devizul general este documentația economică prin care se stabilește valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiții sau a cheltuielilor asimilate investițiilor, necesare realizării lucrărilor de intervenţie la construcţii şi instalaţii, în fazele de proiectare, studiu de fezabilitate şi proiect tehnic.

Devizul general se structurează pe capitole şi subcapitole de cheltuieli, precizându-se cele care, conform legii, se supun unei proceduri de achiziţie publică. Valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiţii sau a cheltuielilor asimilate investiţiilor, se stabileşte în fazele de proiectare prin devizul general.

Investiţiile reprezintă cheltuielile efectuate pentru:

  • lucrări de construcţii, instalaţii şi de montaj;

  • achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport;

  • realizarea de noi mijloace fixe;

  • dezvoltarea, modernizarea, reconstrucţia mijloacelor fixe existente;

  • lucrări de refaceri executate pe bază de proiect (remedieri, reparaţii, consolidări);

  • efectuarea de servicii legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente şi al terenurilor (taxe notariale, comisioane, etc.).

La baza elaborării devizului general stă modelul cadru și Metodologia privind elaborarea devizului general aprobată prin HG 28/2008, Anexa 5.

Devizul obiectivului (de investiție)

Obiectul de investiție este parte a obiectivului de investiție, cu funcționalitate distinctă în cadrul ansamblului acestuia. Delimitarea obiectelor de investiție din cadrul obiectivului de investiție se face la faza de proiectare-studiu de fezabilitate de către proiectant, iar valoarea fiecărui obiect se determină prin devizul pe obiect. Devizul pe obiect este sintetic şi valoarea sa se obţine prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări (devizelor) ce compun obiectul.

Valoarea categoriilor de lucrări (devizelor) din devizul pe obiect se stabileşte estimativ, pe baza cantităţilor de lucrări şi a preţurilor acestora fără T.V.A. La valoarea totală se aplică T.V.A. în procent stabilit prin lege, obţinându-se TOTAL DEVIZ PE OBIECT.

Devizul pe obiect întocmit la faza de proiectare-studiu de fezabilitate se actualizează după încheierea contractului de achiziţie publică de lucrări, pe baza preţurilor unitare şi a valorilor pe categorii de lucrări rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziţie publică.

Devizul pe obiect se structurează cu respectarea următorului conţinut-cadru:

  • LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII – se vor înscrie toate categoriile de lucrări, montarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice, inclusiv reţele aferente, (coloana 1) valoarea acestora (coloana 2) şi, după caz, repartizarea acestora pe antreprenor (coloana 3) şi subantreprenor (coloana 4)

  • PROCURARE – se vor înscrie cheltuielile cu utilajele şi echipamentele cu montaj şi cele cu dotări, inclusiv utilajele şi echipamentele independente cu durată mare de serviciu

Ce conține documentația de deviz?

Documentația de deviz trebuie să conțină:

  • Antemăsurătoare

  • Devize (formularele F1, F2 și F3)

  • Lista cu consumul de resurse

  • Lista cu echipamentele și utilajele care au nevoie de montaj

  • Indicatoare de norme de deviz pe categorii de lucrări

  • Baze de preț cu prețuri unitare, specific firmei

  • Legislația de profil și normative de devize

Cum se întocmește devizul?

Prima etapă în elaborarea documentației de deviz este întocmirea antemăsurătoarei, care reprezintă baza oricărui deviz și are o importanță fundamentală. Întocmirea antemăsurătoarei va depinde de tehnologia construcției și de experiența tehnologului care o elaborează. Antemăsurătoarea este piesa scrisă prin care se determină cantitățile de lucrări din fiecare articol necesar a se executa la o categorie de lucrări (deviz) din cadrul unui obiect.

Fiecărui articol de lucrare, indiferent de modul de constituire a listelor cu cantităţile de lucrări, i se atribuie un număr curent după care urmează simbolul articolului cu denumirea acestuia şi unitatea de măsură.

În cazul în care la întocmirea listelor cu cantităţile de lucrări se utilizează indicatoarele de norme de deviz, simbolul articolului va fi cel din indicator.

Cantităţile de lucrări se stabilesc corespunzător fiecărui articol de lucrare în unitatea de măsură corespunzătoare acestuia

(m, mp, mc, kg, to, buc, mii buc. etc.).

Cantităţile de lucrări astfel stabilite se grupează pe capitole de lucrări, pe categorii de lucrări şi obiecte de construcţii.

Pentru utilaje și echipamente tehnologice, respectiv utilaje și echipamente funcționale, se întocmesc liste separate.

Cea mai simplă metodă de întocmire a unui deviz este utilizarea unui program de contabilitate. Programul Facturis, de exemplu, vă permite întocmirea de devize, adică vă permite să realizați o situație asupra executării unei lucrări în care se indică prețul acesteia și materialele necesare. Avantajul principal este acela că puteți configura devizul, completând câmpurile prestabilite, astfel că munca voastră va fi minima și veți economisi timp.

Extrasele de resurse

La nivel de documentație economică întocmită de executant (ofertant) se întocmesc extrase de resurse.

Pentru fiecare deviz, pe categorii de lucrări, se întocmesc următoarele tipuri de extrase:
a) extras de materiale;

b) extras de forţă de muncă (mâna de lucru);

c) extras de utilaj de construcţii;

d) extras de transporturi.

Cantităţile din extrasele de mai sus se determină pe baza cantităţilor din articolele de lucrări prevăzute în antemăsurătoare şi pe baza consumurilor din normele de deviz respective sau a consumurilor proprii.

Normele de deviz

Normele de deviz conţin consumurile medii de materiale, semifabricate şi prefabricate necesare efectuării unei unităţi din lucrarea la care se referă:

  • consumul de manoperă necesar efectuării operaţiunilor care intervin în procesul tehnologic de executare a lucrărilor

  • orele de utilaj, care reprezintă timpii de funcţionare efectivă a utilajelor pentru executarea unei unităţi de lucrare

  • cheltuielile aferente consumurilor privind transporturile

18 Jul 2017

Gestiunea stocurilor

Ce este gestiunea stocurilor?

Gestiunea stocurilor reprezintă totalitatea acțiunilor de stabilire, control și evaluare a modului de asigurare a intrărilor necesare continuității procesului de producție, pe de-o parte, de control și evaluare a produselor finite existente și necesare satisfacerii nevoilor clienților, pe de altă parte.

O definiție mai simplă ar fi aceea că gestiunea stocurilor reprezintă procesul cumpărării bunurilor şi/sau serviciilor în cantitățile necesare, de calitate corespunzătoare şi la momentul potrivit.

Ce reprezintă stocurile?

Stocurile sunt cantități de resurse materiale care se acumulează în depozitele şi magaziile unităților economice, într-un anumit volum şi după o anumită structură, pentru o perioadă de timp, cu un anumit scop.

O unitate economică își constituie stocurile de materiale sau produse pentru a asigura alimentarea continuă a subunităților sale cu resurse materiale, în vederea desfășurării normale a activității şi realizării obiectivelor propuse.

Stocurile de materiale se exprimă în următoarele unități de măsură:

  • unități naturale (tone, kg, buc., m2) – care permit determinarea potențialului de producție care poate fi realizat și, de asemenea, determină necesarul de spații pentru depozitare;

  • unitățile valorice (lei, mii de lei) – asigură evaluarea resurselor financiare și determinarea capitalului circulant;

  • zile – arată perioada de timp în care stocul format acoperă necesitatea pentru consum.

La ce folosește gestiunea stocurilor?

  • Asigurarea continuității procesului de producție, ceea ce duce la obținerea unor venituri constante, prin comercializarea produselor

  • Maximizarea vânzărilor. În condiţiile unei cereri suficiente, vânzările pot fi mult mai mari, dacă bunurile sunt furnizate la timp şi în cantităţile solicitate de către consumatori.

  • Protejarea activelor unităţii economice se poate obţine prin controlul stocurilor împotriva risipei şi deteriorărilor, depozitarea cantitativă şi calitativă a materiilor prime şi materialelor.

  • Investițiile minime în stocuri presupun costuri de depozitare şi de asigurare minime.

  • Furnizarea de informaţii de către compartimentul de aprovizionare conducerii unităţii economice. Aceasta se poate obţine prin determinarea cantităţilor optime de aprovizionat şi momentelor de reaprovizionare, stabilirea ratei de rotaţie a stocurilor şi diminuarea erorilor în documentaţia privind stocurile din cadrul firmei.

  • Menţinerea stocurilor de producţie a întreprinderii la nivelurile planificate.

  • Satisfacerea necesităţilor de consum ale unităţii economice şi a subdiviziunilor sale în resurse materiale necesare.

  • Păstrarea caracteristicilor calitative ale materiilor prime şi materialelor pe timpul depozitării.

  • Prevenirea apariţiei lipsei de stoc sau suprastocării de resurse materiale.

Cum se poate ține mai ușor gestiunea stocurilor?

Cea mai simplă metodă de gestiune a stocurilor este cea făcută cu ajutorul unui program de gestiune, precum Facturis. Astfel se pot gestiona și urmări foarte ușor stocurile de marfa ale magazinului și, astfel, se pot optimiza foarte simplu comenzile către furnizori. Se pot urmări mișcările de stocuri pe un anumit produs într-un anumit interval de timp (ex. top vânzări produse, evoluție mărfuri etc…).

Tipuri de gestiune stocuri

Gestiunea stocurilor poate fi ținută în două moduri:

  • FIFO (first in first out)

  • CMP – Cost mediu ponderat

FIFO (Primul intrat, primul ieșit) este chiar atât de simplu precum sună. Folosind această metodă, primul lot de marfă care intră în depozit trebuie să fie primul care iese – fie trimis în magazine, fie direct la clienți.

Aceasta este o strategie grozavă, dacă produsele tale au termen de valabilitate.  Pot fi lucruri perisabile cum ar fi mâncarea, produse care au un ciclu similar cum ar fi  moda sau produse care pot ajunge  învechite așa cum se întâmplă cu orice ține de tehnologie. La aceste categorii, cu siguranță, vei dori să rulezi prima marfă care ajunge în depozitul tău. În cazul în care stau pe rafturi în timp ce tu vinzi lucruri noi, vei pierde bani dacă ele expiră, ies din modă sau nu mai sunt ultimul model.

CMP (Cost mediu ponderat) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare, produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate să fie calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare.

De regulă, această metodă este utilizată în situația în care produsele sunt atât de amestecate, încât este imposibil de alocat un cost unui produs.