29 Jan 2018

Legislatie Inventar

Potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, Art. 7, (1), toate persoanele fizice si juridice, care desfasoara activitati economice (Comert-Productie), producatoare de venituri au obligatia sa efectueze inventarierea generala a tuturor bunurilor detinute de firma, cel putin o data in cursul exercitiului financiar, precum si in cazul fuziunii, divizarii sau lichidarii si in alte situatii prevazute de lege (conform OMFP 2861/2009), precum:

a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;

b) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;

c) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;

d) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

e) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;

f) in alte cazuri prevazute de lege.

 

Inventarierea anuală se face cu ocazia încheierii exerciţiului financiar.

 

Nerespectarea acestei obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 400 lei la 5.000 lei (art. 41-42 din Legea contabilitatii).

Inventarierea elementelor patrimoniale reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta si se stabileste situatia reala a tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, la data la care aceasta se efectueaza pentru respectivul exercitiu financiar.

Inventarierii se supun, de asemenea, bunurile care nu aparţin întreprinderii, dar există în gestiune in urma unor contracte.

Inventarierea efectivă se materializează prin înscrierea bunurilor inventariate în “Lista de inventariere“, care se întocmeste în trei exemplare.

Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, produselor finite, mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor bunuri se efectuează pe fiecare loc de depozitare a acestora.

 

Inventarierea stocurilor (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, produse in curs de executie, produse finite, marfuri, ambalaje) se face faptic, prin numarare, cantarire, masurare sau cubare, iar diferentele cantitative si valorice se mentioneaza in listele de inventariere.

 

Inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale se efectuează conform aranjării lor în încăperea dată. Stocurile de mărfuri şi materiale se înregistrează în listele de inventariere pe fiecare denumire separat, cu indicarea codului sau numărului de inventar, cantităţii si valorii.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate.

Utilajele se trec în listele de inventariere individual, indicandu-se numărul de inventar, anul producerii, destinaţia, capacitatea etc.

Terenurile se inventariază pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora şi a schiţelor de amplasare.

Clădirile se inventariază prin identificarea lor cu titlurile de proprietate.

La întreprinderile de construcţii-montaj în listele de inventariere a producţiei în curs de execuţie se includ:

  • categoriile de lucrări şi elementele de construcţii, la care nu a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în indicatoarele normelor de deviz;
  • lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate de beneficiar.

La inventarierea casieriei se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte valori existente în casierie.

Etapele inventarierii:

 

Baza legala

  • Legea contabilitatii nr. 82/1991;
  • OMFP 2861/2009 privind organizarea si efectuarea inventarierii activelor, datoriilor si capitalurilor proprii;
  • OMFP 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în Partidă Simplă.

 

Articol realizat cu sprijinul Evocontabil !

1 Comment
  1. Madalina September 19, 2018 at 12:11

    Foarte bun articolul, multumesc pentru informatie.

Leave a Comment

Your email address will not be published.