27 Jul 2017

Tot ce trebuie să știi despre codurile de bare

Ce reprezintă codurile de bare?

Codurile de bare sunt o reprezentare codificată de date, destinată pentru citirea pe cale optică. Procedeul permite identificarea rapidă a unui produs si a caracteristicilor sale (natura, originea, tipul, greutatea, prețul), prin folosirea unui cititor optic de coduri (scanner electronic), conectat la un computer.

Un cod de baree are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general, fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de 1 sau mai multe bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare.

Codurile de bare mai poartă denumirea de UPC – unique product code.

Cum au apărut codurile de bare?

În 1932 un grup de studenți de la Universitatea Harvard conduși de Wallace Flint au demarat un proiect îndrăzneț: produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse și erau centralizate într-o bază de date.

Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948. Bernard Silver, un absolvent al institutului „Drexel Institute of Technology” din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a povestit prietenului său, profesor la același institut, Norman Joseph Woodland, despre comanda primită. Problema l-a fascinat pe tânărul Woodland, care a început să lucreze la acest proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost aceea de a folosi un tip de cerneală care sub acțiunea radiațiilor ultraviolete devine strălucitoare. Cei doi au creat un dispozitiv care funcționa, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era foarte costisitoare. Woodland era convis că ideea lor era bună, astfel că a renunțat la profesorat și s-a mutat în Florida unde avea mai mult timp de lucru.

Pe 20 octombrie 1949, Woodland și Silver au publicat o lucrare intitulată „Classifying Apparatus and Method” (Aparat și metodă de clasificat), în care majoritatea codurilor de bare descrise erau formate dintr-o serie de spirale. În timp ce cei doi le descriau ca simboluri, codurile lor de bare se asemănau foarte mult cu codurile de bare unidimensionale din prezent. Sistemul era realizat dintr-un model format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau fixate la distanțe variabile față de prima linie. Informația era codată prin prezența sau absența unei sau mai multor linii. Astfel se putea realiza identificarea a 7 produse diferite. Prin adăugarea mai multor linii era posibilă distincția între și mai multe produse. La un număr de 10 linii erau posibile 1023 (210-1) de clasificări diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland și Silver în 1952 a început să fie folosit ca model general de identificare a produselor. Din nefericire, Silver a murit în 1962, la 38 de ani, înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de bare în comerț.

Codurile de bare au început să fie folosite în comerț numai după 1966. „National Association of Food Chains” (Asociația națională a lanțurilor alimentare) a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui echipament care să poată realiza citirea codurilor de bare pentru o evidență și un inventar mult mai rapid al produselor.

 

Primul cititor de coduri de bare a fost instalat în anul 1967, la un magazin din Cincinnati, iar codurile de bare erau reprezentate după modelul realizat de Woodland și Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje, ci pe etichete pe care angajații magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare și identificare a produselor și a fost adoptat de toți producătorii și distribuitorii de produse.

În 1969, aceeași asociație a comandat la compania Logicon dezvoltarea unui sistem pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au fost realizarea standardului UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code, Codul de identificare universal al produselor alimentare), în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru identificarea produselor în SUA. A fost implementat de compania IBM și dezvoltat de George Laurer, care a continuat ideea lui Woodland și Silver (la vremea aceea Woodland era angajat IBM).

În iunie 1974, primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (care se numea pe atunci National Cash Register Co.) a fost instalat la supermarketul Marsh din Troy, Ohio. Pe 26 iunie 1974 a fost scanat și înregistrat primul produs cu cod de bare. Produsul era un pachet de 10 lame de gumă de mestecat, marca Wrigley. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur și simplu a fost o întâmplare. Din păcate istoria nu a păstrat și numele cumpărătorului. Astăzi, pachetul respectiv de gumă de mestecat este expus la „Smithsonian Institution’s National Museum of American History”.

Prima încercare de aplicare în industrie a identificării automate a fost demarată la sfârșitul anilor 1950 de către Asociația Americană a Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format de cod de bare. Etichetarea mașinilor și instalarea de cititoare a început la 10 octombrie 1967. După 7 ani erau etichetate 95 % din mașini. Din mai multe motive sistemul nu a putut funcționa și a fost în cele din urmă abandonat, în 1970. 11 ani mai târziu, în 1981, Ministerul Apărării al SUA a adoptat formatul de cod de bare Code39 în industria militară.

În 1992, Woodland a fost distins cu „National Medal of Technology” (Medalia națională a tehnologiei) de către președintele american George H. W. Bush. Nici unul din cei doi nu s-a gândit că invenția lor va deveni o afacere de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Care sunt avantajele codurilor de bare?

Inscripționarea unică oferită prin utilizarea codurilor de bare are o serie de avantaje:

  • permite un control eficient al stocurilor (introducerea/scoaterea automata din gestiune a produselor, urmărirea numerelor de serie)

  • selectarea automata a prețului

  • eliminarea erorilor generate de operarea umană

  • simplificarea operațiunilor de distribuție fizică

  • eliberarea imediată de bonuri complexe de către casele de marcat fiscale, cuprinzând informații detaliate pentru fiecare produs achiziționat

  • reducerea timpului de servire și de așteptare a cumpărătorilor.

În plus, dacă folosiți un program de facturare si gestiune stocuri precum Facturis, etichetele conținând coduri de bare vor fi printate ușor și rapid, iar modelul selectat își va păstra configurarea. Printarea etichetelor se va putea face la imprimanta cu rola de etichete autocolante și, așa cum spuneam mai sus, configurarea etichetelor se face o singură dată, la început.

Modele etichete printate din programul Facturis

0 Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published.