Diferența dintre obiectele de inventar și mijloacele fixe poate, de multe ori să vă inducă în eroare. Din acest motiv, am decis să dezvoltăm un pic subiectul, pe înțelesul tuturor.
Ce sunt obiectele de inventar?
Obiectele de inventar sunt bunuri (active circulante) care au o durată de funcționare mai mică de un an . Acestea sunt recunoscute în contabilitate drept o cheltuială totală în momentul achiziției și dării în funcțiune și nu este nevoie să se calculeze amortizare.
Ce sunt mijloacele fixe?
Mijloacele fixe sunt bunuri (imobilizări corporale) generatoare de beneficii economice viitoare și care sunt deținute de o entitate pentru o perioadă mai mare de un an. Acestea sunt utilizate în producția de bunuri, prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scop administrativ.
Așadar, nu se menționează un plafon valoric peste care o achiziție se încadrează în categoria mijloacelor fixe.
Daca cele doua condiții sunt îndeplinite, din punct de vedere contabil poți amortiza orice bun, de orice valoare. Amortizarea contabilă este cea înregistrata pe balanță. Din punct de vedere fiscal există un plafon care obligă firmele să amortizeze pe o durată stabilită prin lege activele care respectă condițiile de mai sus și au în plus și o valoare de intrare egală sau mai mare decât plafonul de 2.500 lei.
Ideal ar fi ca o firmă să dețină două registre de mijloace fixe: unul contabil și unul fiscal, dar în multe cazuri, pentru simplificare, firmele (în special cele mici, cu un număr mic de imobilizări) operează cu un singur registru.
Registrul contabil servește la furnizarea informațiilor care se înregistrează în contabilitate. Registrul fiscal este doar o evidență externă, care furnizează informații atunci când se calculează impozitul pe profit. Registrul fiscal nu generează în sine note contabile, însă existența celor doua registre va genera note pentru impozitul amânat. Diferențierea dintre contabil și fiscal apare și atunci când se stabilește durata de viață pe care se amortizează o imobilizare.
Astfel, din punct de vedere contabil, ar trebui să amortizam un mijloc fix pe durata estimată de viată, adică pe perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către entitate.
Din punct de vedere fiscal, se utilizează prevederile Ordinului 2139/2004. Acesta prevede pentru fiecare mijloc fix o durată de viață, conform încadrării într-o anumită categorie, sub forma unei plaje de ani, din care entitatea poate alege o dată, în funcție de specificul activului.
Nu orice mijloc fix se amortizează. Excepție fac acele mijloace fixe care nu își pierd valoarea în timp datorită folosirii, așa cum sunt terenurile, operele de artă sau locuințele de protocol. Reprezintă active amortizabile:
-
amenajările de terenuri;
-
investițiile efectuate la mijloacele fixe cu chirie;
-
investițiile efectuate la mijloace fixe existente cu scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali
În concluzie, este bine să știi:
-
obiectele de inventar au o valoare individuală mai mică de 2.500 lei;
-
mijloacele fixe au o valoare individuală mai mare de 2.500 lei;
-
obiectele de inventar nu se amortizează;
-
mijloacele fixe se amortizează;
-
cheltuielile cu obiectele de inventar afectează direct profitul societății;
-
cheltuielile cu mijloacele fixe sunt înregistrate eșalonat în contabilitate, ceea ce nu afectează direct și imediat profitul societății;
-
amortizarea mijloacelor fixe se va înregistra în contabilitate în luna următoare celei în care s-a realizat achiziția;
-
pentru mijloacele fixe trebuie întocmit un registru de amortizare în care să se menționeze durata de amortizare și valoare amortizabilă lunară.
