12 Sep 2017

Tot ce trebuie să știi despre cerere

Vă povesteam în articolul trecut despre ofertă și legătura dintre aceasta și cerere.

Așa cum vă spuneam, cererea și oferta reprezintă un model economic din teoria economică dezvoltată de către economistul și matematicianul francez Antoine Augustin Cournot, publicată în anul 1838.

30 de ani mai târziu, economistul englez, Alfred Marshall, a încercat să utilizeze acest model pentru a explica economiile competitive și a face predicții asupra prețului și a cantității de bunuri produse.

Dar să vedem ce reprezintă cererea și cum influențează aceasta piața.

 

Ce este cererea?

Cererea reprezintă nevoile de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pieței, adică prin vânzare-cumpărare.

Cererea vine din puterea de cumpărare a oamenilor, motiv pentru care se exprimă atât prin cantitatea de bunuri si servicii cerute, la un moment, cât și prin prețurile existente, considerând date veniturile și preferințele cumpărătorilor. 

 

 

Tipuri de cerere

 

Cererea poate să fie:

  • individuală, adică din partea unui singur cumpărător la un bun economic sau la altul;

  • totală, adică din partea tuturor cumpărătorilor la bunul sau serviciul respectiv;

  • agregată sau globală – care exprimă ansamblul cererii din partea tuturor cumpărătorilor și la toate bunurile și serviciile existente; aceasta se exprimă în forma bănească, fiind astfel posibile măsurarea și compararea.

Cum evoluează cererea?

 

Cererea, ca volum, structura și nivel al cerințelor de consum, se schimbă de la o perioadă sau alta. Putem astfel spune că cererea are un caracter dinamic.

Dinamica cererii depinde de o serie de factori precum nevoile, venitul și prețul. Concret, în cazul venitului, de exemplu, există o serie ce cercetări care ilustrează influența acestuia, una dintre cele mai cunoscute fiind curba lui Engel.

 

E. Engel a făcut în secolul al XIX-lea prima analiză bazată pe relația dintre cheltuielile de consum și venit. Cercetând bugetele de familie din mai multe țări, acesta a desprins concluzia potrivit căreia importanța relativă a diferitelor cheltuieli de consum în raport cu venitul se modifică diferit. Astfel, s-a observat, că atunci când venitul crește, ponderea cheltuielilor pentru alimente scade, ponderea cheltuielilor pentru îmbrăcăminte și locuință este relativ constantă, iar ponderea cheltuielilor pentru servicii (educație, cultură etc.) crește. Cererea se află în raport invers proporțional fata de preț: când prețul crește, cererea scade, deoarece la un venit dat posibilitatea de cumpărare se micșorează; când prețul scade, cererea crește.

Legea cererii exprimă relația dintre cerere și preț, în cadrul căreia cererea evoluează în sens invers față de preț.

 

Factori care influențează cererea

Factorii semnificativi care influențează cererea sunt:

  • modificarea prețului altor bunuri

  • bunurile substituite – existența bunurilor care satisfac aceeași necesitate cu bunul în discuție

  • bunurile complementare – care se utilizează împreună

  • bunurile neînrudite – nu influențează cererea bunului inițial

  • modificarea veniturilor bănești ale consumatorilor:

  • pentru bunuri normale – cele preferate de consumatori odată cu sporirea veniturilor – cererea crește odată cu sporirea veniturilor și invers;

  • pentru bunurile inferioare – consumate cu prioritate de către cei cu venituri mici, cererea se reduce odată cu sporirea veniturilor și invers.

  • perspectivele evoluției pieței – vizează așteptările consumatorului, mai ales în ceea ce privește schimbarea prețurilor bunurilor și a veniturilor individuale

  • Schimbarea preferințelor, gusturilor consumatorului – se regăsește în cererea pentru anumite bunuri si servicii.

 

 

Ce este cererea elastică?

Reacția cererii la modificarea factorilor ei de influență a primit denumirea de elasticitate a cererii. 

Alfred Marshall, pe care îl menționam la începutul articolului, a început să aplice elasticitatea atât la cererea bunurilor, cât şi la cererea factorilor de producție, precum şi la ofertă. Regula generală pentru bunurile de larg consum a fost apreciată astfel: „elasticitatea cererii este înaltă în cazul prețurilor înalte, este mare sau considerabilă în cazul prețurilor moderate, însă, pe măsura reducerii prețurilor, se reduce şi elasticitatea cererii, ea devenind nulă în cazul satisfacerii nevoii”.

Deoarece consumatorii reacționează prompt la modificările intervenite în preturi şi în mărimea veniturilor personale, se identifică următoarele tipuri ale elasticității cererii:

  • elasticitatea cererii în funcţie de preţ;

  • elasticitatea cererii în funcţie de venit;

  • elasticitatea încrucişată a cererii 

 

 

Elasticitatea cererii în funcție de preț

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris paribus (“toate celelalte condiții rămân neschimbate”).

Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ arată cu câte procente va creşte sau se va reduce cantitatea cerută de bun ca rezultat al modificării cu un procent a preţului bunului dat. Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. 

 

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, se deosebesc următoarele tipuri de cerere:

  • elastică – atunci când modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate;

  • inelastică (rigidă) – atunci când o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate;

  • cerere cu elasticitate unitară – atunci când modificarea procentuală a preţului determină o modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine unitar;

  • perfect elastică – atunci când o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în mărimea cantităţii cerute;

  • perfect inelastică – atunci când mărimea cererii nu reacţionează la modificările în factorul preţ.

Kecp=−ΔCΔP=−[(C1−C0)C0][(P1−P0)P0]

 

Elasticitatea cererii în funcție de venit

Uneori, economiştii doresc să cunoască reacţia consumatorilor în situaţia în care preţul bunului rămâne constant, dar se modifică alţi factori ai cererii. Un factor important care influenţează cererea este mărimea veniturilor personale.

Elasticitatea cererii în funcţie de venit permite de a determina sensibilitatea consumatorilor la modificarea venitului, în condiţiile ceteris paribus.

Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit indică modificarea procentuală a cererii la modificarea cu un procent a venitului consumatorului.

 

Elasticitatea încrucișată a cererii

Cunoaşterea elasticităţii încrucişate permite aprecierea interdependenţei bunurilor în consum.

În procesul decizional, managerii trebuie să ţină cont şi de reacţia consumatorilor la modificarea preţurilor altor bunuri sau servicii care pot influenţa modificări în volumul vânzărilor. De exemplu, cererea pentru serviciile companiei de telefonie mobilă va fi influenţată şi de modificările preţurilor la telefoanele mobile, iar volumul vânzărilor de portocale va depinde de preţul mandarinelor.

 

0 Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published.