Ce este autofactura?

Autofactura este un document pe care îl fabrici tu, pentru a înlocui alte documente pe care nu le ai și fără de care nu se pot face înregistrări contabile referitoare la TVA, pentru că TVA-ul se deduce sau se colectează doar în baza unui document fiscal. În lipsa lui (din varii motive) facem o „dublură” să țină loc celui lipsa sau îl fabricăm noi cu totul, pentru că documentul nu are cum să existe.

Articolul 320 din Codul Fiscal pe 2017 stabilește următoarele:

(1) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) și (6) și ale art. 308, trebuie să autofactureze operațiunile respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.
(2) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) și (6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operațiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu excepția situației în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeași lună, caz în care sunt aplicabile prevederile alin. (1).

(3) În situațiile în care se ajustează baza impozabilă conform art. 287 lit. a)-c) și e), dacă furnizorul de bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de corecție prevăzută la art. 330 alin. (2), beneficiarul, persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condițiile prevăzute la art. 307 alin. (2)-(4) şi (6), trebuie să emită o autofactură în vederea ajustării bazei de impozitare şi a taxei deductibile, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care au intervenit evenimentele prevăzute la art. 287 lit. a)-c) şi e).(4) La primirea facturii privind operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2), persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.

Așadar, autofactura este document justificativ pentru livrările de bunuri sau prestări de servicii către sine, creată de beneficiar în numele furnizorului, dacă factura nu a fost emisă până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei. Se vor întocmi autofacturi și pentru suma avansurilor plătite, excepție făcând situația în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeași lună, situație în care se va emite o autofactură cu suma totală. Menționăm că dacă persoana impozabilă este înregistrată în scopuri de TVA, aceasta are obligația de a emite autofactură în condițiile descrise mai sus.

Cum se emite autofactura?

Autofactura se emite într-un singur exemplar, nu are o formă fixă, dar trebuie să conțină datele obligatorii unei facturi. Ea nu primește număr în continuarea secvențialității celorlalte facturi fiscale. Singurul scop al autofacturii este acela de a fi un document justificativ pentru înregistrările referitoare la TVA, însă fără a produce alte efecte. De exemplu, nu ține loc de factură de intrare pentru marfă, document justificativ al unei cheltuieli etc…

The post Autofactura – ce reprezintă și cum se emite? first appeared on Facturis.ro.

Ce înseamnă ERP?

Un sistem de tip ERP (Enterprise Resource Planning) înseamnă Planificarea Resurselor Întreprinderii și este destinat managementului integrat al tuturor proceselor și operațiunilor dintr-o companie în cadrul unei platforme informatice unice. 

Datele reprezintă principala unitate de măsură a unui sistem ERP, iar baza de date este depozitul central în care acestea sunt stocate și organizate. Legătura dintre baza de date și funcționalitățile pe care le îndeplinește sistemul ERP este realizată prin intermediul aplicației ERP. Aceasta este responsabilă cu activitățile de culegere, validare, prelucrare, transfer sau export al datelor, activități pe care le realizează prin intermediul interfeței. Sistemul ERP poate realiza culegerea datelor prin diferite metode, precum:

• Introducerea de către operatori: de la tastatura sau în mod direct – prin scanarea codurilor de bare, de exemplu

• Importul din alte baze de date

• Transferul cu ajutorul tehnologiei EDI (Electronic Data Interchange)

Pe scurt, rolul aplicației ERP este de a face legătura dintre baza de date și utilizator, prin intermediul interfeței pe care o pune la dispoziție.

Sistemul ERP este alcătuit din diferite module, destinate gestionării unor activități specifice:

• Administrare – pentru definirea nivelelor de acces la informație, personalizarea documentelor sau setarea acțiunilor de back-up.

• Controlling – permite planificarea parametrilor financiari ai companiei: stabilirea și urmărirea bugetelor de venituri și cheltuieli.

• Contabilitate – destinat automatizării operațiunilor contabile generale și obținerii situațiilor financiare contabile, aferente standardelor europene.

• Trezorerie – permite urmărirea tuturor operațiunilor financiare și structurarea logica a acestora.

• Mijloace Fixe – destinat urmăririi în detaliu a operațiunilor desfășurate asupra mijloacelor fixe pe întreaga durata de funcționare a acestora.

• Prețuri – pentru gestionarea intuitivă și eficientă a prețurilor de achiziție și de vânzare.

• Vânzări – pentru organizarea și urmărirea activității de vânzare, precum și procesarea documentelor specifice.

• Aprovizionare – destinat gestionarii activității de aprovizionare.

• Producție – pentru gestionarea rețetelor de producție, a bonurilor de intrare sau de consum, wizard-uri de generare automata a documentelor, obținerea de rapoarte de stoc etc.

• Stocuri – destinat gestionarii în timp real a stocurilor și urmăririi caracteristicilor acestora.

• Parc auto – oferă evidența permanentă a activității fiecărei mașini din parcul auto.

• Logistica – pentru planificarea resurselor de infrastructura, în vederea utilizării lor în mod optim.

• Nomenclatoare – conține informații despre clienți, produse, gestiuni, locații, personal etc… și permite definirea informațiilor companiei și maparea fluxurilor de lucru.

• Spațiu de lucru – centralizează activitățile de operare a datelor curente și emiterea rapoartelor de sinteza.

• Personal – definirea angajaților și urmărirea operațiunilor cu aceștia.

• Rapoarte – generarea de rapoarte diverse pentru fiecare departament sau componentă a companiei.

Care sunt avantajele implementării ERP?

• Gestionarea integrată a tuturor componentelor afacerii, prin accesul la o bază de date comună.

• Oferă un mod de lucru online, care facilitează comunicarea între oameni, departamente și puncte de lucru.

• Automatizarea și standardizarea procesele operaționale, eliminarea operațiunilor manuale ducând la creșterea productivității.

• Îmbunătățirea procesului de achiziție, prin posibilitatea de dimensionare a achizițiilor în funcție de activitatea de vânzare.

• Creșterea calității serviciilor oferite clienților prin transparența informațiilor referitoare la produse, stocuri, prețuri.

• Scăderea timpului de livrare a comenzilor, datorită transferului mai rapid de informații între departamente.

• Îmbunătățirea cash-flow-ului prin implementarea de politici comerciale coerente.

Ce înseamnă CRM?

CRM, acronimul pentru Customer Relationship Management, adică Managementul relației cu clienții, este un produs software, un instrument orientat spre îmbunătățirea continuă a relației cu clienții. El servește unei strategii moderne de business care are în centrul preocupărilor clientul și cunoașterea nevoilor și a cerințelor sale. Scopul unui sistem CRM este acela de a gestiona unitar informații legate de clienți sau de prospecți și de a crește gradul lor de satisfacție.

Într-un sistem CRM, informația este centrată pe client, astfel încât ea ajunge în aceeași formă la toți reprezentanții companiei cu care clienții intră în contact, indiferent de posturile ocupate de aceștia. Practic, un CRM utilizează o bază de date unică unde sunt integrate toate informațiile despre clienți și asigură accesul în timp real la ele printr-un singur click. Informația poate fi utilizată pentru a anticipa cerințele clienților, pentru a participa la mixul de marketing și pentru a înlesni munca în echipă.

Implementarea unui sistem CRM pornește de la evaluarea nevoii de schimbare a modulul de abordare a relațiilor cu clienții existenți și cu potențialii clienți. Următorul pas este evaluarea proceselor existente în raport cu clienții pentru a putea defini cerințele și domeniile pe care ar trebui să le abordeze un CRM. Cunoașterea acestor aspecte poate lămuri în ce măsura un CRM poate fi personalizat ca să se adapteze nevoilor companiei. De asemenea se poate opta pentru implementarea graduală a funcționalităților sistemului CRM sau pentru implementarea doar a anumitor module din cadru sistemului CRM.

Care sunt beneficiile utilizării unui CRM?

Beneficiile utilizării unui CRM țin în principal de creșterea gradului de satisfacție al clienților, organizarea muncii echipelor și creșterea vânzărilor. Iată câteva din avantajele identificate în cazul implementării sistemelor CRM:

• păstrarea și fidelizarea clienților existenți prin răspunsuri prompte la cererile lor sau oferirea de produse sau servicii integrate

• creșterea numărului de potențiali clienți prin adoptarea unor strategii care să atragă atenția asupra produselor și serviciilor companiei și prin diversificarea campaniilor de marketing

• creșterea procentului de conversie a potențialilor clienți în clienți efectivi prin urmărirea lor pe parcursul întregului proces de vânzare

• personalizarea ofertei de produse și servicii la cerințele clienților

• optimizarea procesului de vânzare prin urmărirea procesului pas cu pas, realizarea de fluxuri de vânzare personalizate sau eliminarea activităților repetitive

• îmbunătățirea comunicării între angajați și departamente prin reunirea tuturor informațiilor despre clienți într-un singur loc

• încurajarea lucrului în echipă și structurarea taskurilor pe angajați

• reducerea timpilor de răspuns către clienți prin structurarea și urmărirea cererilor înregistrate

Un sistem CRM acoperă o serie de activități precum marketing, vânzări, service/suport și management de proiecte. De obicei, implementarea întregului sistem sau doar a unui modul CRM trebuie să țină cont de strategia și obiectivele firmei și să fie personalizate.

Care este diferența dintre sistemele ERP și CRM și un program de contabilitate?

Diferența dintre sistemele ERP și CRM și un program de contabilitate constă, în primul rând, în complexitatea și diversitatea acțiunilor care pot fi efectuate cu ajutorul sistemelor.

Complexitatea acțiunilor efectuate de o firmă mare, de exemplu, poate necesita folosirea unui sistem ERP sau CRM.

Companiile mici și mijlocii și freelancerii au o activitate pentru care un program de contabilitate poate acoperi toate nevoile. Acesta se va mula perfect pe nevoile lor și se va dovedi de un real ajutor la întocmirea documentelor primare, cu accent pe întocmirea rapoartelor necesare pentru declarațiile către instituțiile statului. Programele de contabilitate precum Facturis, de exemplu, sunt actualizate conform legislației în vigoare, lucru care va ușura, fără îndoială, munca unui antreprenor.

The post Ce înseamnă ERP și CRM și care sunt diferențele față de un program de contabilitate? first appeared on Facturis.ro.

Codurile de bare sunt o reprezentare codificată de date, destinată pentru citirea pe cale optică. Procedeul permite identificarea rapidă a unui produs si a caracteristicilor sale (natura, originea, tipul, greutatea, prețul), prin folosirea unui cititor optic de coduri (scanner electronic), conectat la un computer.

Un cod de baree are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general, fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de 1 sau mai multe bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare.

Codurile de bare mai poartă denumirea de UPC – unique product code.

Cum au apărut codurile de bare?

În 1932 un grup de studenți de la Universitatea Harvard conduși de Wallace Flint au demarat un proiect îndrăzneț: produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse și erau centralizate într-o bază de date.

Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948. Bernard Silver, un absolvent al institutului „Drexel Institute of Technology” din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a povestit prietenului său, profesor la același institut, Norman Joseph Woodland, despre comanda primită. Problema l-a fascinat pe tânărul Woodland, care a început să lucreze la acest proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost aceea de a folosi un tip de cerneală care sub acțiunea radiațiilor ultraviolete devine strălucitoare. Cei doi au creat un dispozitiv care funcționa, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era foarte costisitoare. Woodland era convis că ideea lor era bună, astfel că a renunțat la profesorat și s-a mutat în Florida unde avea mai mult timp de lucru.

Pe 20 octombrie 1949, Woodland și Silver au publicat o lucrare intitulată „Classifying Apparatus and Method” (Aparat și metodă de clasificat), în care majoritatea codurilor de bare descrise erau formate dintr-o serie de spirale. În timp ce cei doi le descriau ca simboluri, codurile lor de bare se asemănau foarte mult cu codurile de bare unidimensionale din prezent. Sistemul era realizat dintr-un model format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau fixate la distanțe variabile față de prima linie. Informația era codată prin prezența sau absența unei sau mai multor linii. Astfel se putea realiza identificarea a 7 produse diferite. Prin adăugarea mai multor linii era posibilă distincția între și mai multe produse. La un număr de 10 linii erau posibile 1023 (210-1) de clasificări diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland și Silver în 1952 a început să fie folosit ca model general de identificare a produselor. Din nefericire, Silver a murit în 1962, la 38 de ani, înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de bare în comerț.

Codurile de bare au început să fie folosite în comerț numai după 1966. „National Association of Food Chains” (Asociația națională a lanțurilor alimentare) a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui echipament care să poată realiza citirea codurilor de bare pentru o evidență și un inventar mult mai rapid al produselor.

Primul cititor de coduri de bare a fost instalat în anul 1967, la un magazin din Cincinnati, iar codurile de bare erau reprezentate după modelul realizat de Woodland și Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje, ci pe etichete pe care angajații magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare și identificare a produselor și a fost adoptat de toți producătorii și distribuitorii de produse.

În 1969, aceeași asociație a comandat la compania Logicon dezvoltarea unui sistem pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au fost realizarea standardului UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code, Codul de identificare universal al produselor alimentare), în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru identificarea produselor în SUA. A fost implementat de compania IBM și dezvoltat de George Laurer, care a continuat ideea lui Woodland și Silver (la vremea aceea Woodland era angajat IBM).

În iunie 1974, primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (care se numea pe atunci National Cash Register Co.) a fost instalat la supermarketul Marsh din Troy, Ohio. Pe 26 iunie 1974 a fost scanat și înregistrat primul produs cu cod de bare. Produsul era un pachet de 10 lame de gumă de mestecat, marca Wrigley. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur și simplu a fost o întâmplare. Din păcate istoria nu a păstrat și numele cumpărătorului. Astăzi, pachetul respectiv de gumă de mestecat este expus la „Smithsonian Institution’s National Museum of American History”.

Prima încercare de aplicare în industrie a identificării automate a fost demarată la sfârșitul anilor 1950 de către Asociația Americană a Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format de cod de bare. Etichetarea mașinilor și instalarea de cititoare a început la 10 octombrie 1967. După 7 ani erau etichetate 95 % din mașini. Din mai multe motive sistemul nu a putut funcționa și a fost în cele din urmă abandonat, în 1970. 11 ani mai târziu, în 1981, Ministerul Apărării al SUA a adoptat formatul de cod de bare Code39 în industria militară.

În 1992, Woodland a fost distins cu „National Medal of Technology” (Medalia națională a tehnologiei) de către președintele american George H. W. Bush. Nici unul din cei doi nu s-a gândit că invenția lor va deveni o afacere de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Care sunt avantajele codurilor de bare?

Inscripționarea unică oferită prin utilizarea codurilor de bare are o serie de avantaje:

• permite un control eficient al stocurilor (introducerea/scoaterea automata din gestiune a produselor, urmărirea numerelor de serie)

• selectarea automata a prețului

• eliminarea erorilor generate de operarea umană

• simplificarea operațiunilor de distribuție fizică

• eliberarea imediată de bonuri complexe de către casele de marcat fiscale, cuprinzând informații detaliate pentru fiecare produs achiziționat

• reducerea timpului de servire și de așteptare a cumpărătorilor.

În plus, dacă folosiți un program de facturare si gestiune stocuri precum Facturis, etichetele conținând coduri de bare vor fi printate ușor și rapid, iar modelul selectat își va păstra configurarea. Printarea etichetelor se va putea face la imprimanta cu rola de etichete autocolante și, așa cum spuneam mai sus, configurarea etichetelor se face o singură dată, la început.

Modele etichete printate din programul Facturis

The post Tot ce trebuie să știi despre codurile de bare first appeared on Facturis.ro.

Devizul este un document de evaluare anticipate a cheltuielilor material și a forței de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate.

Punctual, devizul reprezintă și documentația tehnico-economică prin care se stabilește costul unei construcții pe baza căreia are loc execuția și decontarea lucrărilor de construcții-montaj.

Devizul general

Devizul general este documentația economică prin care se stabilește valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiții sau a cheltuielilor asimilate investițiilor, necesare realizării lucrărilor de intervenţie la construcţii şi instalaţii, în fazele de proiectare, studiu de fezabilitate şi proiect tehnic.

Devizul general se structurează pe capitole şi subcapitole de cheltuieli, precizându-se cele care, conform legii, se supun unei proceduri de achiziţie publică. Valoarea totală estimativă a cheltuielilor necesare realizării obiectivelor de investiţii sau a cheltuielilor asimilate investiţiilor, se stabileşte în fazele de proiectare prin devizul general.

Investiţiile reprezintă cheltuielile efectuate pentru:

• lucrări de construcţii, instalaţii şi de montaj;

• achiziţionarea de utilaje, mijloace de transport;

• realizarea de noi mijloace fixe;

• dezvoltarea, modernizarea, reconstrucţia mijloacelor fixe existente;

• lucrări de refaceri executate pe bază de proiect (remedieri, reparaţii, consolidări);

• efectuarea de servicii legate de transferul de proprietate al mijloacelor fixe existente şi al terenurilor (taxe notariale, comisioane, etc.).

La baza elaborării devizului general stă modelul cadru și Metodologia privind elaborarea devizului general aprobată prin HG 28/2008, Anexa 5.

Devizul obiectivului (de investiție)

Obiectul de investiție este parte a obiectivului de investiție, cu funcționalitate distinctă în cadrul ansamblului acestuia. Delimitarea obiectelor de investiție din cadrul obiectivului de investiție se face la faza de proiectare-studiu de fezabilitate de către proiectant, iar valoarea fiecărui obiect se determină prin devizul pe obiect. Devizul pe obiect este sintetic şi valoarea sa se obţine prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări (devizelor) ce compun obiectul.

Valoarea categoriilor de lucrări (devizelor) din devizul pe obiect se stabileşte estimativ, pe baza cantităţilor de lucrări şi a preţurilor acestora fără T.V.A. La valoarea totală se aplică T.V.A. în procent stabilit prin lege, obţinându-se TOTAL DEVIZ PE OBIECT.

Devizul pe obiect întocmit la faza de proiectare-studiu de fezabilitate se actualizează după încheierea contractului de achiziţie publică de lucrări, pe baza preţurilor unitare şi a valorilor pe categorii de lucrări rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziţie publică.

Devizul pe obiect se structurează cu respectarea următorului conţinut-cadru:

• LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII – se vor înscrie toate categoriile de lucrări, montarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice, inclusiv reţele aferente, (coloana 1) valoarea acestora (coloana 2) şi, după caz, repartizarea acestora pe antreprenor (coloana 3) şi subantreprenor (coloana 4)

• PROCURARE – se vor înscrie cheltuielile cu utilajele şi echipamentele cu montaj şi cele cu dotări, inclusiv utilajele şi echipamentele independente cu durată mare de serviciu

Ce conține documentația de deviz?

Documentația de deviz trebuie să conțină:

• Antemăsurătoare

• Devize (formularele F1, F2 și F3)

• Lista cu consumul de resurse

• Lista cu echipamentele și utilajele care au nevoie de montaj

• Indicatoare de norme de deviz pe categorii de lucrări

• Baze de preț cu prețuri unitare, specific firmei

• Legislația de profil și normative de devize

Cum se întocmește devizul?

Prima etapă în elaborarea documentației de deviz este întocmirea antemăsurătoarei, care reprezintă baza oricărui deviz și are o importanță fundamentală. Întocmirea antemăsurătoarei va depinde de tehnologia construcției și de experiența tehnologului care o elaborează. Antemăsurătoarea este piesa scrisă prin care se determină cantitățile de lucrări din fiecare articol necesar a se executa la o categorie de lucrări (deviz) din cadrul unui obiect.

Fiecărui articol de lucrare, indiferent de modul de constituire a listelor cu cantităţile de lucrări, i se atribuie un număr curent după care urmează simbolul articolului cu denumirea acestuia şi unitatea de măsură.

În cazul în care la întocmirea listelor cu cantităţile de lucrări se utilizează indicatoarele de norme de deviz, simbolul articolului va fi cel din indicator.

Cantităţile de lucrări se stabilesc corespunzător fiecărui articol de lucrare în unitatea de măsură corespunzătoare acestuia

(m, mp, mc, kg, to, buc, mii buc. etc.).

Cantităţile de lucrări astfel stabilite se grupează pe capitole de lucrări, pe categorii de lucrări şi obiecte de construcţii.

Pentru utilaje și echipamente tehnologice, respectiv utilaje și echipamente funcționale, se întocmesc liste separate.

Cea mai simplă metodă de întocmire a unui deviz este utilizarea unui program de contabilitate. Programul Facturis, de exemplu, vă permite întocmirea de devize, adică vă permite să realizați o situație asupra executării unei lucrări în care se indică prețul acesteia și materialele necesare. Avantajul principal este acela că puteți configura devizul, completând câmpurile prestabilite, astfel că munca voastră va fi minima și veți economisi timp.

Extrasele de resurse

La nivel de documentație economică întocmită de executant (ofertant) se întocmesc extrase de resurse.

Pentru fiecare deviz, pe categorii de lucrări, se întocmesc următoarele tipuri de extrase: a) extras de materiale;

b) extras de forţă de muncă (mâna de lucru);

c) extras de utilaj de construcţii;

d) extras de transporturi.

Cantităţile din extrasele de mai sus se determină pe baza cantităţilor din articolele de lucrări prevăzute în antemăsurătoare şi pe baza consumurilor din normele de deviz respective sau a consumurilor proprii.

Normele de deviz

• consumul de manoperă necesar efectuării operaţiunilor care intervin în procesul tehnologic de executare a lucrărilor

• orele de utilaj, care reprezintă timpii de funcţionare efectivă a utilajelor pentru executarea unei unităţi de lucrare

• cheltuielile aferente consumurilor privind transporturile

The post Tot ce trebuie să știți despre deviz first appeared on Facturis.ro.

• Avizul de insotire a marfurilor este documentul care insoteste marfurile pe timpul transportului, daca factura de livrare este intocmita ulterior.

• Avizul de însoţire a mărfii
  • formular cu regim special de tipărire, înscriere şi numerotare
  • tipărit în blocuri de câte 150 file, formate din 50 des seturi , a câte 3 file în culori diferite (1 – albastru, 2 – roşu, 3 – verde)
• a) Avizul de insotire a marfii serveşte la :
  • document de însoţire a mărfii pe timpul transportului
  • document ce stă la baza întocmirii facturii
  • document de primire în gestiunea de stocuri a cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleiaşi unităţi, în cazul transferului
• b) Avizul de insotire a marfii se întocmeşte: în 3 exemplare de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor datorită unor condiţii cu totul excepţionale, făcându-se menţiunea ”urmează factura”.
• c) Avizul de insotire a marfii circula :
  • * la furnizor
    • – exemplarul 1 la delegatul clientului pentru semnătura de primire
    • – la compartimentul desfacere pentru înregistrarea cantităţilor livrate şi întocmirea facturii
  • * la cumpărător
    • – exemplarul 1 la compartimentul aprovizionare pentru înregistrarea cantităţilor aprovizionate
    • – exemplarul 1 la compartimentul financiar – contabil pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică a mărfurilor intrate în unitate.
• d) Avizul de insotire a marfii se arhivează :
  • la furnizor:
    • – la compartimentul desfacere (exemplarul 2)
    • – la compartimentul financiar contabil (exemplarul 3), ataşat de factură.
  • la cumpărător: la compartimentul financiar contabil (exemplarul 1) ataşat de exempl.1 al facturii.

Avize printate cu Facturis (modele)

• 
• 
• Model aviz de insotire a marfii in pdf
• Alt model aviz de insotire a marfii in pdf din programul de facturare si gestiune stocuri (Facturis)

Alte informatii despre avizul de insotire a marfii

• Mai multe imagini cu avize de insotire a marfii (diferite modele)
• Model tipizat aviz
• Situatii in care trebuie emis acest aviz de insotire a marfii

The post Aviz de Insotire a Marfii first appeared on Facturis.ro.

• Bon de Consum – document care justifica eliberarea din magazie a materialelor care vor intra in procesul de productie. Document justificativ de scadere din gestiune stocuri, de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.
• Bon de Transfer – intre doua gestiuni aflate in incinta unitatii. Dispozitie de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta in incinta unitatii, un document justificativ pentru scadere din gestiunea predatorului si de incarcare in gestiunea primitorului. Transferul se efectueaza numai intre gestiuni din incinta aceleiasi unitati. In cazul gestiunilor dispersate teritorial se intocmeste Aviz de insotire a marfii.

Definitie pentru bon de consum din Dictionarul Fiscal

• Dă dispozitie gestionarului magaziei de materiale sa elibereze o anumita cantitate si in acelasi document se confirma cantitatea eliberata, cuprinzand semnaturile celor care participa la eliberarea si primirea materialelor respective.

Definitie pentru bon de consum din Codul Fiscal

• 1. Bonul de consum/transfer serveste ca:
  • – document de eliberare din magazie a materialelor;
  • – document justificativ de scadere din gestiune;
  • – document justificativ de inregistrare in contabilitate.
• 2. Bonul de consum se intocmeste in doua exemplare, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din magazie pentru consum, de catre compartimentul care efectueaza lansarea, pe baza programului de productie si a consumurilor normate, sau de catre alte compartimente ale unitatii, care solicita materiale pentru a fi consumate.
  • Bonul de consum colectiv se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile utilizarii tehnicii de calcul.
  • Bonul de consum (colectiv), in principiu, se intocmeste pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiasi cont de materiale, loc de depozitare si loc de consum.
  • În situatia in care materialul solicitat lipseste din depozit, se procedeaza in felul urmator:
    – in cazul bonului de consum colectiv se completeaza rubrica cu denumirea materialului inlocuitor, dupa ce, in prealabil, pe verso-ul formularului se obtin semnaturile persoanelor autorizate sa aprobe folosirea altor materiale decat cele prevazute in consumurile normate;
    – in cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului inlocuit si se semneaza de aprobare a inlocuirii, in dreptul randului respectiv. Dupa inscrierea denumirii materialului inlocuitor se intocmeste un bon de consum separat pentru materialul inlocuitor sau se inscrie pe un rand liber in cadrul aceluiasi bon de consum.
  • În bonul de consum colectiv, coloanele „Unitatea de masura“ si „Cantitatea necesara“ de pe randul 2 se completeaza in cazul cand se solicita si se elibereaza din magazie materiale cu doua unitati de masura.
    Daca operatiunile de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate in timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie sa inscrie pe documentul respectiv mentiunea „predat in timpul inventarierii“.
• 3. Bonul de consum circula:
  • – la persoanele autorizate sa semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);
  • – la persoanele autorizate sa aprobe folosirea altor materiale, in cazul materialelor inlocuitoare;
  • – la magazia de materiale, pentru eliberarea cantitatilor prevazute, semnandu-se de predare de catre gestionar si de primire de catre delegatul care primeste materialele (ambele exemplare);
  • – la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea inregistrarilor in contabilitatea sintetica si analitica (ambele exemplare).
• 4. Bonul de consum se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
• 5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului de bon de consum/transfer este urmatorul:
  • – denumirea unitatii;
  • – denumirea formularului;
  • – produsul/lucrarea (comanda); norma; bucati lansate;
  • – numarul documentului; data eliberarii (ziua, luna, anul); numarul comenzii;
  • – denumirea materialului (inclusiv sortimentul, marca, profilul, dimensiunea); cantitatea necesara; U/M; cantitatea eliberata;pretul unitar; valoarea, dupa caz;
  • – data si semnatura gestionarului si a primitorului.

Model bon de consum/transfer

• Model bon de consum printat cu programul Facturis
  
• Diferite tipizate pentru bonul de consum colectiv
  
  
  
• Alte imagini bon de consum

The post Bon de consum first appeared on Facturis.ro.

• Devizul reprezintă documentaţia tehnico – economică prin care se stabileşte costul unei construcţii şi pe baza căreia are loc execuţia şi decontarea lucrărilor de construcţii – montaj.

Definitie pentru deviz din DEX

• 1. Devizul reprezinta un document de evaluare anticipată a cheltuielilor materiale și a forței de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate.
• 2. Expunere amănunțită a părților uneĭ construcțiunĭ cu prețurile lor.

The post Deviz first appeared on Facturis.ro.

• Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic este dispus sa o vanda la un anumit pret. Oferta reprezinta o parte a productiei totale.
• Oferta poate fi elastica, insemnand modificarea ofertei in timp, in functie de factori precum: pretul de vanzare; costul productiei; nivelul taxelor si impozitelor; numarul de producatori; pretul altor bunuri.

Definitie pentru oferta din DEX

• 1. O oferta poate fi o propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea-cumpărarea unor mărfuri, pentru angajarea într-o slujbă, participarea la o acțiune, prestarea unor servicii etc.; act, document scris prin care se face o astfel de propunere.
• 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului, aflate în circulație.
• 3. Propunere făcută în legătură cu realizarea unei acțiuni.
• 4. Act prin care se legalizează o astfel de propunere.

Definitie pentru oferta de pe WIKIPEDIA

• Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care un agent economic este dispus să o ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp. Oferta ca și cererea se referă la un preț anume, și poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei industrii, a unei firme și ca ofertă totală de piață. Desigur, în funcție de nivelul cererii, cantitatea care se vinde efectiv poate să difere de cantitatea oferită.

Model oferta

• Model oferta din Facturis (program de facturare si gestiune stocuri)
• Model oferta in PDF din Facturis
• Alt model oferta

The post Oferta first appeared on Facturis.ro.

Definitie chitanta

• Conform legislatiei in vigoare, chitanta este un act scris prin care se dovedeste primirea unei sume de bani, chitanta reprezinta documentul cel mai des utilizat de catre agentii economici.
• Chitanta mai poate fi definita si ca un document avand valoare contabila, emis cu ocazia vanzarilor produselor sau prestarii serviciilor cu plata in numerar. Chitanta trebuie sa includa in pret si TVA -ul aferent.

• Emiterea unei chitante justifica automat primirea unei sume de bani in numerar de catre emitent.
• Chitanta reprezinta la fel ca si factura un document primar pe baza caruia se inregistreaza o operatiune contabila.

• Elementele obligatorii pe chitanta, sunt urmatoarele:

  • – denumire furnizor
  • – CIF furnizor
  • – nr de inregistrare la registrul comertului al furnizorului
  • – adresa furnizor
  • – suma incasata (in cifre si litere) si ce reprezinta aceasta
  • – denumire client
  • – adresa client
  • – data emiterii chitantei

Definitie pentru chitanta din DEX

• 1. Chitanta reprezinta un act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc.
• 2. Dovadă care atestă recepţionarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisă.

Definitie pentru chitanta de pe conta.ro

• Chitanta : formular cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare ce serveste ca document pentru contractarea serviciilor, confirmarea primirii si evaluarea obiectului de executat sau de reparat, dupa caz, incasarea sumei de la client, determinarea volumului serviciilor prestate si a materialelor consumate.
• Chitanta : document de executie prin care se consemneaza incasarea unei sume la casieria unitatii.

Definitie pentru chitanta de pe RUBINIAN

• Document care justifica primirea unei sume de bani. Constituie un act justificativ de inregistrare a sumelor incasate in registrul de casa si in contabilitate.
• Document care justifica depunerile de numerar la banca, ce cuprinde denumirea bancii si a deponentului, suma depusa, o scurta explicatie ce reprezinta suma si monetarul. Documentul se intocmeste de banc.

Modele de chitante emise cu programul de facturare Facturis

• 
• 
• Model chitanta in pdf. Alt model de chitanta in pdf emisa cu Facturis.

Chitanta pentru operatiuni in valuta

• Chitanta in valuta serveste ca:
  • – chitanta in valuta este document justificativ pentru depunerea unei sume in valuta, in numerar, la casieria unitatii;
  • – chitanta in valuta este document justificativ de inregistrare in registrul de casa (in valuta) si in contabilitate.
• Se intocmeste la unitatile care efectueaza operatii in devize, in doua exemplare, pentru fiecare suma incasata in valuta, de casierul unitatii si se semneaza de acesta pentru primirea sumei in valuta.
• Circula la depunator (exemplarul 1, cu stampila unitatii). Exemplarul 2 ramane in carnet, fiind folosit ca document de verificare a operatiilor inregistrate in registrul de casa (in valuta).
• Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

• Continutul minimal obligatoriu de informatii al chitantei pentru operatiuni in valuta este urmatorul:

  • – denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
  • – denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
  • – numele si prenumele persoanei care depune/incaseaza sume in valuta si ce reprezinta acestea;
  • – felul valutei; suma in valuta (in cifre si in litere); cursul de schimb valutar; c/val in lei;
  • – semnatura casierului pentru plata/incasarea sumei in valuta.

Modele de chitante in valuta emise cu programul de facturare Facturis

• 
• 
• Model chitanta in valuta in pdf si model de chitanta pentru operatiuni in valuta salvate in pdf cu programul Facturis.

Alte informatii despre chitanta :

• Discutie pe forum despre datele obligatorii ce trebuie sa le contina o chitanta
• Model de formular chitanta, chitanta in valuta

The post Chitanta first appeared on Facturis.ro.

• Factura proforma nu este document nici de încasare şi nici de plată, nu reprezintă document justificativ de înregistrare nici în contabilitatea celui care o emite şi nici în contabilitatea celui care o primeşte.
• Factura proforma este documentul care evidenţiază intenţia de tranzacţionare, respectiv cea a vânzătorului de a livra şi cea a cumpărătorului de a achiziţiona mărfuri sau servicii.
• Ea atestă doar faptul că între cei doi parteneri s-au desfăşurat negocieri iar rezultatul intermediar al acestora este evidenţiat în această factură proforma
• O factură proforma conţine aceleaşi elemente ca o factură fiscală, deosebirea esenţială dintre acestea fiind dată de menţiunea „proforma”, care se face obligatoriu pe orice factură proforma.
• O factură, indiferent care este aceasta, pe care este înscrisă menţiunea „proforma”, nu are nicio valoare juridică pentru cel care o primeşte, nu generează nici un fel de obligaţii pentru acesta, respectiv nu atestă transferul de proprietate asupra bunurilor menţionate în ea.
• Cel care primeşte o factură „proforma” nu are nicio obligaţie, de nici un fel, în nicio condiţie şi sub nicio formă, faţă de emitentul acesteia.
• Efectuarea plăţii de către cel care a primit o factură „proforma” reprezintă un accept de începere şi de derulare a tranzacţiei comerciale, finalizat (a) cu livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii, şi (b) cu întocmirea documentelor finale, după cum convin părţile implicate.
• Factura pro forma nu este un document justificativ de înregistrare în contabilitate, în nicio condiţie şi sub nicio formă, nici în contabilitatea celui care a emiso, nici în contabilitatea celui care a primit-o.

Definitie pentru factura proforma din DEX

• 1. Factura proforma este copia unei facturi finale, expediată clientului în avans.
• 2. Un document creat din considerente formale, pentru a satisface anumite convenții sau cutume. Are diverse sensuri în funcție de domeniul de aplicabilitate
• 3. De formă Factură „de formă”, utilizată la exportul unor mărfuri fără plată, cu valoarea utilizată doar pentru calcularea taxelor vamale.

Definitie pentru factura proforma de pe RUBINIAN

• Factura proforma este un document emis de vanzator prin care specifica produsele ce se vor vinde, cu caracteristicile lor principale si pretul. Se emite unor cumparatori in urmatoarele scopuri:
  • – pentru ca importatorul sa poata obtine de la banca valuta necesara;
  • – pentru ca importatorul sa poata obtine licenta de import;
  • – la cererea bancii pentru perfectarea unui credit documentar;
  • – in cazul in care vama din tara importatorului cere o factura proforma consulara (vizata de consulatul tarii importatorului din tara exportatorului pentru certificarea originii marfii).
• Factura proforma nu este document de plata. Nu contine marcajele de expediere si trebuie sa mentioneze in clar denumirea „pro forma”. In timp ce factura comerciala este o cerere de plata pentru marfurile livrate, factura proforma este o invitatie la cumparare, trimisa unui cumparator potential.

Definitie factura pro forma de pe WIKIPEDIA

• Pro forma este o expresie derivată din limba latină care semnifică modul de a efectua ceva superficial, doar în scopul de a răspunde unei cerințe minimale sau unei convenții. Termenul similar în limba română este de formă.
• În tranzacțiile comerciale : Factura Proforma (Pro Forma) este furnizată în avans de vânzător către cumpărător, înaintea efectuării efective a tranzacției, specificându-se prețurile și termenii tranzacției. În principal este utilizată pentru a declara valoarea tranzacției. Nu este o factură adevărată, deoarece aceasta nu este înregistrată în contabilitatea vânzătorului sau cumpărătorului. Pe baza ei cumpărătorul poate efectua plata către vânzător, sau poate angaja începerea altor tranzacții comerciale cu terți. Efectuarea plății de către cumpărător reprezintă un accept de începere și derulare a tranzacției comerciale, finalizat cu livrarea de bunuri sau servicii și a documentelor finale, după cum au stabilit părțile implicate.

Modele de facturi proforme printate cu Facturis

• Model factura proforma :
• Model factura proforma :

The post Factura proforma first appeared on Facturis.ro.